1
Searbăd, -ă, serbezi, -de, adjectiv
1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios.
2. Figurat Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic).
3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Etimologie necunoscută
1. (Despre alimente) Fără gust, nesărat, fad; (despre gustul alimentelor) nedefinit, insipid; leșios.
2. Figurat Plictisitor, monoton, fără colorit (artistic).
3. (Despre oameni) Palid la față; fără vlagă, veștejit. – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Searbăd, -ă, serbezi, -de, adjectiv (Despre alimente) Fără gust, fad; (figurat) plicticos, monoton.
DEX – dicționarul explicativ
3
Searbăd searbădă (serbezi, serbede) 1) (despre alimente) Care este fără gust. 2) (despre persoane) Care nu are vlagă; palid la față. 3) figurat Care plictisește; monoton. /<latină exalbidus
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Searbăd (-dă), adjectiv –
1. Fără gust, neplăcut, flasc. –
2. Insipid, nesărat, fad. –
3. Palid, decolorat, pricăjit. – Variantă sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă.
Ar putea fi vorba de latină fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, conform încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf, spaniolă desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee.
Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la latină *subalbidus „albicios” (Candrea, Elements; Rew 2934, articulat suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Română, XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Derivat din latină *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară.
Legătura cu albaneză tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th albaneză poate reproduce întocmai un f latină Derivat serbezi (variantă sărbezi), verb reflexiv (a deveni searbăd; a fi indispus), conform înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; Rew 3265an); sărbușcă, substantiv feminin (Moldova, terci pregătit cu lapte acru).
1. Fără gust, neplăcut, flasc. –
2. Insipid, nesărat, fad. –
3. Palid, decolorat, pricăjit. – Variantă sarbăd, s(e)arbed. Origine incertă.
Ar putea fi vorba de latină fervĭdus „cald”, deoarece mîncarea se strică sub efectul căldurii, conform încins. Schimbarea lui f › s nu este normală și pare greu de explicat; poate se datorează unei forme intermediare; *sfearbăd, cu s- expresiv, redus ca în sfii › sii. Ultimul sens este normal, cf, spaniolă desazonada „flasc” și „indispus”, dar nu este de uz popular și ideea de culoare este și nepotrivită, absolut secundară astfel că e o greșeală de metodă să se caute originea cuvîntului pornind de la această idee.
Cu toate astea, așa au încercat să-l explice diferiți cercetători, pornind de la latină *subalbidus „albicios” (Candrea, Elements; Rew 2934, articulat suprimat) sau **exalbidus (Pușcariu 1521; Densusianu, Română, XXXIII, 285; Iordan, Dift., 153; Rosetti, II, 122). – Derivat din latină *salvidus, de la salvia (Loewe 39) nu este mai ușoară.
Legătura cu albaneză tharpëd nu este clară: dar trebuie să fie remarcat că th albaneză poate reproduce întocmai un f latină Derivat serbezi (variantă sărbezi), verb reflexiv (a deveni searbăd; a fi indispus), conform înfierbăza, care se explică tot prin fervĭdus (Capidan, Dacor., III, 758; Rew 3265an); sărbușcă, substantiv feminin (Moldova, terci pregătit cu lapte acru).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Searbăd adjectiv masculin, plural serbezi; feminin singular searbădă, plural serbede
DOOM – dicționarul ortografic