Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Slab -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: slab -ă
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: SLAB, -Ă, slabi, -e, adjectiv 1. (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscățiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conține sau are puțină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre ființe) Lipsit de putere fizică, de rezistență; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăți intelectuale etcetera) Care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ Figurativ Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ♢ Expresie Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voință, ușor influențabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde ușor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puțin rezistent. ♢ Expresie Slabă nădejde = puțin probabil, puține șanse de reușită. ♦ (Despre soluții, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. Figurativ (Despre creații artistice, științifice) Lipsit de valoare, de calități; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. „la” indicând domeniul) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din limba slava (veche) slabŭ.

2 * Cuvantul cu diacritice: slab
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: Slab antonim: gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu

3 * Cuvantul cu diacritice: slab
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: SLAB adjectiv verifica cuvantul: chircit, degenerat, influențabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.

4 * Cuvantul cu diacritice: slab
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: SLAB adjectiv 1. scheletic, sfrijit, (popular și familiar) jigărit, pricăjit, (regional) zălezit, (prin Muntenia și Olt.) sfoiegit. (Ce om -) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (popular) pierit, (regional) mârcav, mârced, (învechit) mișel, (figurativ) supt. (O față -.) 3. verifica cuvantul: debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (învechit și reg.) mârșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (regional) ogârjit, (Mold. și Transilvania) pogârjit. (Vită -.) 5. verifica cuvantul: macru. 6. verifica cuvantul: nerezistent. 7. verifica cuvantul: diluat. 8. sărac, (figurativ) chior, orb. (O lumină -) 9. mic, redus, (figurativ) anemic. (Un - izvor de lumină.) 10. verifica cuvantul: difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (popular), searbăd. (Lumina - a lămpii.) 12. verifica cuvantul: redus. 13. verifica cuvantul: înăbușit. 14. verifica cuvantul: încet. 15. verifica cuvantul: scăzut. 16. mic, ușor. (O - furtună de praf.) 17. verifica cuvantul: sterp. 18. verifica cuvantul: nepregătit. 19. nemulțumitor, nesatisfăcător. (Rezultate - la învățătură.) 20. verifica cuvantul: netalentat. 21. verifica cuvantul: nereușit. 22. verifica cuvantul: vulnerabil. 23. mic, puțin, redus. (- nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puțin, redus. (Are posibilități - de realizare.)

5 * Cuvantul cu diacritice: slab
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: slab adjectiv m., plural slabi; f. singular slabă, plural slabe

6 * Cuvantul cu diacritice: slab
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: SLAB¹ adverb 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta -. A vedea -. 2) Cu încetineală; încet. A citi -. limba slava (veche) slabu

7 * Cuvantul cu diacritice: slab -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: SLAB² -ă (-i, -e) 1) (în opoziție cu gras) Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras. Cal -. Carne -ă. ♢ - de-l suflă (sau bate) vântul (sau - de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziție cu puternic) Care are o constituție lipsită de vigoare; gingaș; firav; plăpând; delicat. Copil -. 3) (în opoziție cu tare) (despre persoane și despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forță morală; lipsit de fermitate. Voință -ă. ♢ Punct - parte vulnerabilă, ușor atacabilă; loc sensibil. - de fire (sau de caracter) care este lipsit de voință. -ă nădejde puțin probabil. 4) (în opoziție cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acțiunea forțelor exterioare; lipsit de trăinicie; șubred. 5) (în opoziție cu bun) Care este lipsit de calități bune; rău. Lucrare -ă. Memorie -ă. 6) (despre acțiuni, fenomene etcetera) Care are intensitate redusă; mic. Vânt -. Lumină -ă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficiență funcțională. Inimă -ă. ♢ - de minte care are facultăți intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanțe, băuturi etcetera) Care are o concentrație mai mică decât cea obișnuită. Mireasmă -ă. Ceai -. limba slava (veche) slabu

8 * Cuvantul cu diacritice: slab -bă
Cuvantul fara diacritice: slab

Definitie: slab (-bă), adjectiv – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. Sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), conform bulgara, limba sarba:, cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I ,62). – Derivat slăban, adjectiv (slab, uscățiv, paralitic), din limba slava (veche) slabŭ și noga „picior” (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, verb (a paraliza; a-și pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, substantiv feminin (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), substantiv feminin (lipsă de putere); slăbi, verb (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micșora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micșora; a se relaxa), mr. slăghire, din limba slava (veche) slabiti; slăbiciune (varianta Moldoveneasca slăbăciune), substantiv feminin (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, substantiv feminin (învechit și Trans., debilitate, decadență); slabină, substantiv feminin (Banat, coapsă, șold), din limba sarba: slabina (Candrea); slăbuț (var. slăbulean, slăbușor, Maram. slăbotean), adjectiv (cam slab); slăbitor, adjectiv (care slăbește).