Definitie Semn - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Semn, semne, substantiv neutru
1. Tot ceea ce arata, ceea ce indica ceva. ♢ Locutiune adverb Pe semne = dupa cat se pare, dupa cat se vede; probabil. ♦ Manifestare exterioara a unui fenomen care permite sa se presupuna sau sa se precizeze natura lui. ♢ Expresie (În superstitii) Semn bun (sau rau, prost) = fapt, fenomen caruia i se atribuie insusirea de a prevesti un bine (sau o nenorocire).
A avea semne sau a i se face cuiva semn = a avea indicii in legatura cu o intamplare viitoare.
A da semn (sau semne) de viata = a se manifesta, a-si vadi existenta, a face sa se auda noutati despre sine. ♦ Fenomen luminos care apare uneori pe cer, fiind interpretat de superstitiosi ca o prevestire. ♦ Fiecare dintre cele douasprezece constelatii ale zodiacului. ♦ Proba, dovada. ♢ Locutiune adverb În (sau ca) semn de (sau ca)... = dand dovada de..., ca proba ca..., ca argument pentru...
2. Gest, miscare care exprima un gand, o intentie, o stare sufleteasca sau sugereaza cuiva o actiune. ♦ (Înv.) Semnal.
Semnul de razboi.
3. Nota specifica, trasatura distinctiva dupa care se recunoaste un lucru, o fiinta; semnalment; insemnare facuta pe un lucru sau pe un animal cu scopul de a-l deosebi de celelalte sau de a-l recunoaste. ♦ Pata de alta culoare decat restul trupului pe care o au unele animale.
4. Obiect asezat intr-un loc sau intr-un anumit fel pentru a marca sau a desparti ceva; indicator. ♢ Semn de hotar (sau, in trecut, de mosie) = piatra, stalp etcetera care marcheaza un hotar sau linia de demarcatie a unui teren; prin extensiune hotar. ♦ Însemnare facuta spre a nu uita ceva. ♢ Semn de carte = fasie ingusta de matase, de carton, de piele etcetera (special lucrata) care se pune intre paginile unei carti pentru a indica pagina la care s-a intrerupt lectura. ♦ Loc marcat, tinta pentru tras cu arma.
5. Ceea ce se vede undeva sau pe ceva dupa o atingere sau apasare; urma, pata. ♦ Urma, cicatrice ramasa pe piele dupa o boala, o lovire, o rana etcetera
6. Unitatea dintre un sens si o indicatie grafica. ♢ Semne grafice = totalitatea literelor, cifrelor, semnelor de punctuatie folosite in scriere.
Semne de punctuatie = semne grafice (punct, virgula, doua puncte etcetera) intrebuintate pentru a desparti, in scris, partile unei propozitii sau ale unei fraze sau propozitiile si frazele intre ele.
Semnele citarii = ghilimele.
Semne matematice = semne care servesc la indicarea operatiunilor matematice.
Semne conventionale = figuri simbolice intrebuintate pentru a marca diferite notari pe harti, planse etcetera Semn diacritic = semn adaugat unei litere, deasupra ei, dedesubt sau lateral, pentru a reda un sunet diferit de cel notat prin litera respectiva.
Semn lingvistic = unitatea dintre un sens si un complex sonor.
Semn moale = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul palatal al consoanei precedente.
Semn tare = litera care indica, in scrierea limbii ruse, caracterul dur al consoanei precedente.
Semn monetar = tot ceea ce se imprima sau se graveaza pe o moneda; prin extensiune moneda.
7. Simbol, emblema. ♢ Expresie Sub semnul (cuiva sau a ceva) = sub egida, sub auspiciile (cuiva sau a ceva).
8. Tot ceea ce evoca o persoana, un lucru sau un fapt; amintire. – Limba Latina Signum.

Varianta definitie 2: Semn substantiv verifica cuvantul: consemnare, criteriu, icoana, inscriptie, insigna, insemn, insemnare, mentiune, minune, miracol, norma, notatie, nota, principiu, semnalment, stire, veste.

Varianta definitie 3: Semn substantiv
1. indicator, jalon, reper. (Ca - este un stalp de piatra.)
2. (regional) zaloaga. (- de carte.)
3. marca. (- distinctiv aplicat pe un obiect.)
4. semn grafic = caracter. (Un scris cu tot felul de -.)
5. (LINGV.) semn de punctuatie = semn ortografic; semnele citarii verifica cuvantul: ghilimele; semn ortografic = semn de punctuatie; semnul exclamatiei verifica cuvantul: semnul exclamarii; semnul exclamarii = semnul exclamatiei, (rar) punct al mirarii, punct de exclamatie; semnul intrebarii = (invechit) punct de intrebare, semn intrebator, semn raspunzator.
6. semn zodiacal = zodiac, zodie.
7. constelatie, zodie. (Cele 12 - ale zodiacului.)
8. tinta, (prin Transilvania si Banat) saiba, (invechit) tel. (Trage cu pusca la -.)
9. (MEDICAL) cicatrice, urma, (rar) rana, stigmat, (invechit si reg.) beleazna, (prin nord-estul Olt.) pupaza. (I-a ramas un - de la plaga.)
10. urma. (N-a lasat nici un - al trecerii sale pe aici.)
11. insemn, simbol. (Sceptrul era -ul puterii domnitorului.)
12. dovada, indicatie, indiciu, marturie, pilda, proba, (livresc) testimoniu, (invechit si reg.) scrisoare, (invechit) raspuns. (Exista numeroase - in sprijinul ...)
13. amintire. (Îi cere un - spre a nu-l uita.)
14. semnal. (La -ul convenit, a aparut.)
15. manifestare, simptom. (Are -e de nebunie.)
16. piaza, prevestire, (livresc) augur. (- bun sau rau.)
17. atribut, calitate, caracter, caracteristica, insusire, nota, particularitate, proprietate, specific, trasatura, (regional) insusietate, (figurativ) amprenta, marca, pecete, sigiliu, timbru. (Cateva - esentiale ale acestui fenomen.)

Varianta definitie 4: Semn substantiv neutru, plural semne

Varianta definitie 5: Semn -e n. 1) Ceea ce serveste pentru a indica sau exprima ceva; indicator. - de ploaie. ♢ - de hotar obiect (piatra, stalp, copac etcetera) care indica o linie de demarcatie. - de carte fasie de carton sau de alt material pusa intr-o carte pentru a indica pagina, unde a fost intrerupta lectura. A face - (sau -e) a face o miscare care sugereaza ceva. -e grafice totalitate a semnelor folosite in scriere. -e de punctuatie semne grafice (virgula, punct, punct si virgula etcetera), care indica in scris intonatia si structura sintactica a vorbirii. - diacritic semn pus deasupra sau dedesubtul unei litere pentru a-i indica o valoare fonetica suplimentara. -e matematice semne care indica anumite operatii matematice. -e conventionale figuri simbolice menite sa reprezinte ceva in mod conventional. - monetar a) tot ceea ce este imprimat pe o moneda; b) insasi moneda. - verbal (sau lingvistic) unitate semnificativa a limbii. 2) Marca speciala facuta pentru a recunoaste un lucru sau o fiinta. 3) Pata naturala proprie unui obiect sau unei fiinte. 4) Urma lasata de un obiect in rezultatul actiunii unui factor extern. 5) Particularitate dupa care poate fi recunoscut un lucru sau un fenomen; indiciu. -e de boala grea. ♢ - bun (sau rau) semn care ar prevesti ceva placut (sau ceva neplacut). A da - (sau -e) de viata a da de stire despre sine. În (sau ca) - ca dovada. Sub -ul avand ca simbol. /<lat. signum

Varianta definitie 6: Semn (-ne), substantiv neutru –
1. Tot ceea ce arata ceva. –
2. Semnal. –
3. Simptom, indiciu. –
4. Anunt, pronostic, prezicere. –
5. Minune, miracol. –
6. Simbol de zodiac. –
7. Marca, simbol. –
8. Urma, vestigiu, dira. –
9. Cicatrice, escara, urma de cusatura urita. –
10. Stea, tinta alba la animale. –
11. (Argou) Gaj, zalog, cautiune. – Mr. semnu, megl. semn.
Limba Latina sĭgnum (Puscariu 1577; REW 7908), conform limba italiana segno, prov. senh, verifica cuvantul: franceza seing, cat. senya, sp. seña, port. senha. – Derivat semna, verb (invechit, a marca, a semnala, a infiera); insemna, verb (a marca, a infiera, a nota, a cataloga, a semnala; a reprezenta, a semnifica, a simboliza; a avea intelesul de; a reprezenta, a picta, a grava; cuvant invechit, a consemna, a indrepta; a nota, a-si lua notite, a inscrie; a arata, a indica; cuvant invechit, a fixa, a stabili; reflexiv, cuvant invechit, a revela, a face cunoscut), de la semn sau de la limba latina sĭgnāre (DAR; REW 7905; Rosetti, I, 173), conform franceza enseigner, sp. enseñar, port. ensenhar; insemnat, adjectiv (marcat; figurat, reprezentat; semnalat, mentionat, cotat; indicat, stabilit, fixat, care conteaza; important, notabil, de clasa); neinsemnat, adjectiv (insignifiant); insemnare, substantiv feminin (semnificatie; sens; ratiune de a fi; importanta, interes; nota, observatie); insemnatura, substantiv feminin (invechit, semn, semnal, nota); insemnatate, substantiv feminin (importanta); insemnator, adjectiv (care semnifica; cuvant invechit, important, considerabil); neinsemnator, adjectiv (fara importanta).
Derivat neol. (din franceza, cu reductia grupului ign la emn, prin analogie cu semn) semna, verb (a iscali); semnal, substantiv neutru (semn conventional); semnatura, substantiv feminin (iscalitura); semnifica, verb; semnificativ, adjectiv (important); semnificati(un)e, substantiv feminin (inteles); consemna, verb; desemna, verb; resemna, verb; insemn, substantiv neutru