Sfida
Definitie, sens si explicatie
1Sfida, sfidez, verb I. Tranzitiv A infrunta pe cineva cu dispret, cu ostentatie; a desfide. – Din limba italiana Sfidare.
2Sfida verb
1. a brava, a desfide. (- moartea.)
2. a brava, a infrunta, (rar) a sfrunta. (A - cu curaj un pericol.)
1. a brava, a desfide. (- moartea.)
2. a brava, a infrunta, (rar) a sfrunta. (A - cu curaj un pericol.)
3Sfida verb, indicativ prezent 1 singular sfidez, 3 singular si plural sfideaza
4A sfida -ez tranzitiv (persoane, lucruri) A infrunta cu dispret (neglijand pericolele); a desfide. /<it. sfidare
5Sfida verb I. tr.
A infrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispret; a desfide. [< limba italiana sfidare].
A infrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispret; a desfide. [< limba italiana sfidare].
6Sfida verb tr. a infrunta, a privi pe cineva sau ceva cu dispret; a desfide. (< limba italiana sfidare)
7Sfida (-dez, -at), verb – A desfide. limba italiana: sfidare. – Derivat sfidator, adjectiv (provocator).