Sfant -ă
Definitie, sens si explicatie
1Sfấnt, -ă, sfinti, -te, adjectiv , substantiv I. Adjectiv
1. Epitet dat divinitatii, considerata ca intruchipand suprema perfectiune si puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificati de biserica. ♢ Sfantul parinte = titlu dat papei de catre catolici. ♦ (Rar; despre oameni) Care duce o viata curata si cucernica.
2. Care tine de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedand harul divin. ♢ Sfanta slujba = liturghia.
Locurile sfinte = tinuturile mentionate in textele religioase ca fiind acelea unde a trait si propovaduit Isus Cristos.
Sfantul Mormant = mormantul unde a fost ingropat Isus Cristos.
Sfanta sfintelor = sanctuarul vechiului templu din Ierusalim.
3. Care constituie un obiect de cult, de veneratie; care se cuvine cinstit, slavit, venerat.
4. (Popular) Epitet dat unor elemente ale naturii.
Sfantul soare. ♦ Epitet dat zilelor saptamanii.
5. Desavarsit, perfect, infailibil.
Ce-am vorbit e sfant. ♦ (Substantivat, urmat de un substantiv introdus prin prep. „de” si exprimand ideea de superlativ) Strasnic, zdravan.
O sfanta de bataie. Ii. Subst.
1. Substantiv masculin singular art. (Popular) Dumnezeu ♢ Expresie A-l vedea (pe cineva) sfantul = A) a o pati, a da de belea; B) a da peste un noroc neasteptat.
A-l uita (pe cineva) sfantul, se spune cand cineva zaboveste undeva prea mult (si degeaba).
Ferit-a sfantul! = in nici un caz, nicidecum.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana recunoscuta ca un exemplu desavarsit al vietii crestine si consacrata ca atare, dupa moarte, de catre biserica. ♢ Expresie Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii = pana sa ajungi la cel mai mare, induri multe de la slujbasii mai mici.
A-l fura (pe cineva) sfintii = a atipi, a adormi; a muri.
A-i iesi (cuiva) un sfant din gura = a vorbi foarte drept si intelept, a spune o vorba potrivita.
A sta (ca un) sfant = a sta nemiscat; (despre copii) a fi foarte cuminte.
A se inchina la sfinti sau a se ruga de toti sfintii = a se adresa la cei puternici cu rugaminti, a fi nevoit sa solicite rezolvarea unui lucru in mai multe locuri si cu staruinte.
La sfantu-asteapta = niciodata. ♦ Om care duce o viata curata si cucernica.
3. S.f. plural art. (În credintele populare) Iele.
4. Substantiv masculin plural Mucenici (2). – Din limba slava (veche) Sventŭ.
1. Epitet dat divinitatii, considerata ca intruchipand suprema perfectiune si puritate. ♦ Epitet dat celor sanctificati de biserica. ♢ Sfantul parinte = titlu dat papei de catre catolici. ♦ (Rar; despre oameni) Care duce o viata curata si cucernica.
2. Care tine de divinitate, de religie, de cultul divin; care este considerat ca posedand harul divin. ♢ Sfanta slujba = liturghia.
Locurile sfinte = tinuturile mentionate in textele religioase ca fiind acelea unde a trait si propovaduit Isus Cristos.
Sfantul Mormant = mormantul unde a fost ingropat Isus Cristos.
Sfanta sfintelor = sanctuarul vechiului templu din Ierusalim.
3. Care constituie un obiect de cult, de veneratie; care se cuvine cinstit, slavit, venerat.
4. (Popular) Epitet dat unor elemente ale naturii.
Sfantul soare. ♦ Epitet dat zilelor saptamanii.
5. Desavarsit, perfect, infailibil.
Ce-am vorbit e sfant. ♦ (Substantivat, urmat de un substantiv introdus prin prep. „de” si exprimand ideea de superlativ) Strasnic, zdravan.
O sfanta de bataie. Ii. Subst.
1. Substantiv masculin singular art. (Popular) Dumnezeu ♢ Expresie A-l vedea (pe cineva) sfantul = A) a o pati, a da de belea; B) a da peste un noroc neasteptat.
A-l uita (pe cineva) sfantul, se spune cand cineva zaboveste undeva prea mult (si degeaba).
Ferit-a sfantul! = in nici un caz, nicidecum.
2. Substantiv masculin si feminin: Persoana recunoscuta ca un exemplu desavarsit al vietii crestine si consacrata ca atare, dupa moarte, de catre biserica. ♢ Expresie Pana la Dumnezeu, te mananca sfintii = pana sa ajungi la cel mai mare, induri multe de la slujbasii mai mici.
A-l fura (pe cineva) sfintii = a atipi, a adormi; a muri.
A-i iesi (cuiva) un sfant din gura = a vorbi foarte drept si intelept, a spune o vorba potrivita.
A sta (ca un) sfant = a sta nemiscat; (despre copii) a fi foarte cuminte.
A se inchina la sfinti sau a se ruga de toti sfintii = a se adresa la cei puternici cu rugaminti, a fi nevoit sa solicite rezolvarea unui lucru in mai multe locuri si cu staruinte.
La sfantu-asteapta = niciodata. ♦ Om care duce o viata curata si cucernica.
3. S.f. plural art. (În credintele populare) Iele.
4. Substantiv masculin plural Mucenici (2). – Din limba slava (veche) Sventŭ.
2Sfânt adjectiv verifica cuvantul: grozav, strasnic, teribil, zdravan.
3Sfânt adjectiv , substantiv
1. adjectiv (Termen Bisericesc) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livresc) celest, (rar) indumnezeit, zeiesc, (popular) sant, (invechit) minunat, preainalt. (Pronia -.)
2. adjectiv (Termen Bisericesc) (invechit si popular) sant. (-ul duh.)
3. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta treime = trinitate, (popular) troita.
4. s., adjectiv (Termen Bisericesc) (popular) sant, (invechit) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism cuvant invechit) sanct. (-ul Gheorghe.)
5. substantiv verifica cuvantul: Maica Domnului.
6. substantiv (mai ales la plural) verifica cuvantul: mucenic.
7. substantiv sfantul parinte verifica cuvantul: papa.
8. adjectiv (Termen Bisericesc) bisericesc, religios, (popular) sant. (Carte -.)
9. adjectiv (Termen Bisericesc) sacru, (livresc) sacrat, sacrosanct. (Scripturile -.)
10. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta scriptura = biblie, scriptura.
11. adjectiv divin, sacramental, sacru. (Lucrurile -.)
12. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta sfintelor = sanctuar. (- la iudei.)
13. adjectiv verifica cuvantul: sacru.
14. adjectiv sacru, solemn. (Un juramant -.)
15. adjectiv verifica cuvantul: inviolabil.
16. adjectiv desavarsit, perfect. (- nevinovatie!)
1. adjectiv (Termen Bisericesc) ceresc, divin, dumnezeiesc, (livresc) celest, (rar) indumnezeit, zeiesc, (popular) sant, (invechit) minunat, preainalt. (Pronia -.)
2. adjectiv (Termen Bisericesc) (invechit si popular) sant. (-ul duh.)
3. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta treime = trinitate, (popular) troita.
4. s., adjectiv (Termen Bisericesc) (popular) sant, (invechit) preacuvios, preafericit, preapodobnic, (latinism cuvant invechit) sanct. (-ul Gheorghe.)
5. substantiv verifica cuvantul: Maica Domnului.
6. substantiv (mai ales la plural) verifica cuvantul: mucenic.
7. substantiv sfantul parinte verifica cuvantul: papa.
8. adjectiv (Termen Bisericesc) bisericesc, religios, (popular) sant. (Carte -.)
9. adjectiv (Termen Bisericesc) sacru, (livresc) sacrat, sacrosanct. (Scripturile -.)
10. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta scriptura = biblie, scriptura.
11. adjectiv divin, sacramental, sacru. (Lucrurile -.)
12. substantiv (Termen Bisericesc) sfanta sfintelor = sanctuar. (- la iudei.)
13. adjectiv verifica cuvantul: sacru.
14. adjectiv sacru, solemn. (Un juramant -.)
15. adjectiv verifica cuvantul: inviolabil.
16. adjectiv desavarsit, perfect. (- nevinovatie!)
4Sfant adjectiv m., substantiv masculin, voc. sfinte; plural sfinti; f. singular sfanta, g.-d. art. sfintei, plural sfinte
5Sfânt1 -a (sfinti, sfinte) 1) Care inspira sentimente luminoase si inaltatoare; demn de veneratie absoluta; sacru. -a libertate. 2) Care este exceptional de important. Datorie -a 3) (despre unele elemente, fenomene din natura) Care se crede ca ar avea proprietati datatoare de viata. -ul soare. -ul pamant. 4) (despre persoane) Care duce o viata extrem de curata din punct de vedere moral. 5) (in conceptiile religioase) Care poseda har divin. Apa -a. /<sl. sventu
6Sfânt2 sfinti m. 1) (la crestini) Persoana care si-a consacrat viata apararii religiei si care dupa moarte este considerata facatoare de minuni. ♢ La -ul asteapta niciodata. Parca i-a iesit un - din gura se spune despre cineva care a enuntat tocmai ceea ce trebuia. A sta ca un - a fi foarte cuminte. A se ruga la toti sfintii a) a se adresa cu rugaminti tuturor celor ce ar putea da un ajutor; b) a ruga insistent; a implora. 2) art.
Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ♢ Ferit-a -ul in nici un caz. /<sl. sventu
Fiinta suprema, care a creat lumea; Dumnezeu. ♢ Ferit-a -ul in nici un caz. /<sl. sventu