Definitie Sigiliu - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sigiliu, sigilii, substantiv neutru
1. Obiect alcatuit dintr-o placa (fixata pe un maner) pe care este gravata o monograma, o emblema, o efigie etcetera si care se aplica pe un act oficial, ca dovada a autenticitatii lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tus sau cu ceara rosie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ Figurativ Semn distinctiv, marca.
2. Ceara rosie pe care s-a imprimat prin apasare o stampila si care serveste la sigilarea unui lucru, a unei incaperi etcetera pentru a evita desfacera lui de catre persoane neautorizate. [Varianta: Sigil substantiv neutru] – Din limba latina Sigillum.

Varianta definitie 2: Sigiliu substantiv verifica cuvantul: atribut, calitate, caracter, ca-racteristica, insusire, nota, particu-laritate, proprietate, semn, specific, trasatura.

Varianta definitie 3: Sigiliu substantiv pecete, stampila, (invechit si reg.) pecetlar, (regional) biag, stempel, til, (invechit) muhur, pecetnic, peciu.

Varianta definitie 4: Sigiliu substantiv neutru [-liu pronume -liu], art. sigiliul; plural sigilii, art. sigiliile (silabe -li-i-)

Varianta definitie 5: Sigiliu -i n. 1) Obiect constand dintr-o placa cu maner, pe care este gravata in relief o monograma, o efigie, o emblema si care se aplica pe diverse obiecte (scrisori, acte oficiale, colete, incaperi etcetera) pentru a le atribui caracter de integritate sau valabilitate. 2) Semn imprimat pe ceva cu un astfel de obiect. 3) Pecete de ceara rosie cu un astfel de semn. [Sil. -liu] /<lat. sigillum

Varianta definitie 6: Sigiliu substantiv neutru Pecete, stampila. ♦ (Figurat) Semn distinctiv, marca. [Pronume -liu, plural -ii, -iuri, varianta sigil substantiv neutru / < limba latina sigilium, conform limba italiana sigillo].

Varianta definitie 7: Sigiliu substantiv neutru
1. pecete, stampila.
2. (figurativ) caracter distinctiv, marca, insemn. (< limba latina sigillum)

Varianta definitie 8: Sigiliu (-ii), substantiv neutru – Semn, marca imprimata. – Varianta sigil.
Limba Latina sigillum (secolul XIX). – Derivat sigila, verb, din limba latina sigillare.
Conform: sugel.