Simultan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Simultan, -ă, simultani, -e, adjectiv , substantiv neutru
1. Adjectiv (Despre actiuni, fenomene si evenimente) Care are loc in acelasi timp cu altul sau cu altele; concomitent.
2. Substantiv neutru: Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Varianta: (invechit) Simultaneu, -ee adjectiv ] – Din limba germana Simultan, franceza Simultane, limba latina Simultaneus.
1. Adjectiv (Despre actiuni, fenomene si evenimente) Care are loc in acelasi timp cu altul sau cu altele; concomitent.
2. Substantiv neutru: Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Varianta: (invechit) Simultaneu, -ee adjectiv ] – Din limba germana Simultan, franceza Simultane, limba latina Simultaneus.
2Simultan antonim: succesiv
3Simultan adjectiv , adverb
1. adjectiv verifica cuvantul: concomitent.
2. adverb verifica cuvantul: concomitent.
3. adverb verifica cuvantul: odata.
1. adjectiv verifica cuvantul: concomitent.
2. adverb verifica cuvantul: concomitent.
3. adverb verifica cuvantul: odata.
4Simultan adjectiv m., plural simultani; f. singular simultana, plural simultane
5Simultan substantiv neutru, plural simultane
6Simultan -a (-i, -e) si adverbial (despre evenimente, actiuni etcetera) Care se raporteaza la acelasi moment temporal; in acelasi timp; concomitent. /<lat. simultaneus, franceza simultane
7Simultan, -ă adjectiv Care se petrece, care are loc in acelasi timp; concomitent. substantiv neutru Demonstratie a unui sahist cu o clasificare superioara, care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari de categorie inferioara. [Varianta simultaneu, -ee adjectiv / < franceza simultane, conform lat.t. simultaneus < simul – in acelasi timp].
8Simultan, -ă I. adjectiv (si adverb ) in acelasi timp; concomitent.
Ii. substantiv neutru demonstratie a unui sahist care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari. (< limba germana simultan, franceza simultane, limba latina simultaneus)
Ii. substantiv neutru demonstratie a unui sahist care joaca in acelasi timp cu mai multi adversari. (< limba germana simultan, franceza simultane, limba latina simultaneus)