Sin
Definitie, sens si explicatie
1Sin1 substantiv masculin invar. (Înv. si reg.; particula care preceda prenumele tatalui si intra in componenta numelui de familie al copiilor) Fiu, fiul lui... – Din limba slava (veche) Synŭ.
2Sin2 substantiv masculin si n. verifica cuvantul: San.
3Sin substantiv verifica cuvantul: cuta, golf, incretitura, pliu, sopron.
4Sin (fiu) substantiv masculin invar.
5Sin- Element prim de compunere savanta cu semnificatia „impreuna”, „cu”. [Varianta sim-. / < limba italiana sin-, franceza syn-, conform limba greaca (veche) syn].
6Sin1-/sil-/sim- pref. „impreuna, cu”. (< franceza syn-, syl-, sym-. cf. limba greaca (veche) syn)
7Sin2(o)- element „(din) China”, „chinez”. (< franceza sin/o/-, conform lat.
Sina, China)
Sina, China)
8Sin substantiv masculin Fiul lui. – Varianta sin.
Sl. synŭ (Cihac, Ii, 344), conform bulgara, limba sarba: sin.
Termen de cancelarie, cuvant invechit (secolul Xvii-xix), fara uz oral.
Sl. synŭ (Cihac, Ii, 344), conform bulgara, limba sarba: sin.
Termen de cancelarie, cuvant invechit (secolul Xvii-xix), fara uz oral.