Definitie Sine - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SiNE pronume reflexiv (Forma accentuata de acuzativ pers. 3 pentru toate genurile si numerele; uneori intarit prin „insusi”)
1. (Precedat de prep. „pe” sau cuvant invechit „pre”, avand functie de complement direct al unui verb reflexiv) Numai pe sine nu se vede.
2. (Precedat de prepozitii, are functie de atribut, de complement indirect sau de complement circumstantial) Pastreaza totul pentru sine insasi. ♢ Expresie De la sine = fara ajutorul sau interventia cuiva, prin propriile forte; din proprie initiativa. (Substantivat) În sinea mea (sau a ta etcetera) = in propria constiinta, in gand. – Limba Latina Se (dupa mine, tine).

Varianta definitie 2: Sine pr. ac. acc., neacc. se, se- (se-aduce), -se (ducandu-se), s- (s-a dus), -s- (dusu-s-a)

Varianta definitie 3: Sine pronume – El insusi.
Limba Latina se, modelat ca mine, tine, pentru a evita prezenta unui cuvint monosilabic in pozitie tonica, conform limba latina sese, sp. consigo.
Se foloseste ca mine (pron. pers. de persoana a-III-a, la cazurile prepozitionale; cuvant invechit, acuzativ fara prep.); dar a ajuns sa insemne „cuget launtric”, sens cu care se foloseste ca s.: in sinea lui ‹ in sine „inlauntrul sau”, in sinea mea „pentru mine” etcetera; si, de asemeni, cu posesivul enclitic in sine-mi, in sine-ti, in sinesi.
În secolul XIX s-a folosit pentru a traduce pref. auto-; sineiubire (egoism); sinestatator (autonom) etcetera Dintre aceste formatii s-au pastrat in limba numai sinucidere si sinucigas.