Definitie Slugă - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SLÚGĂ, slugi, substantiv feminin I.
1. Persoana angajata pentru a munci in gospodaria sau in mica intreprindere a altuia, fiind retribuita in bani sau in natura. ♢ Expresie (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastra), formula de salut sau de raspuns la salut. ♦ Figurativ Persoana care sustine sau apara orbeste interesele altuia, in schimbul unor avantaje materiale.
2. Figurativ Persoana subordonata alteia si obligata, din cauza conditiilor sociale in care se afla, sa-i execute vointa.
3. (Înv.) Slujitor inarmat de pe langa casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scandura scobita la un capat, care se foloseste la scoaterea cizmelor fara ajutorul cuiva; tragatoare. – Din limba slava (veche) Sluga.

Varianta definitie 2: Sluga antonim: stapan

Varianta definitie 3: SLÚGĂ substantiv
1. servitor, om de serviciu, (astazi rar) serv, (rar) slujitor, (invechit) poslusnic.
2. servitoare, slujnica, femeie de serviciu, (livresc) servanta, (regional) jupaneasa, (familiar) marita.
3. randas, servitor.
4. argat, (invechit si reg.) curtean, (prin Transilvania) biris, (invechit) celednic.

Varianta definitie 4: SLÚGĂ substantiv verifica cuvantul: tragatoare.

Varianta definitie 5: Sluga substantiv feminin, g.-d. art. slugii; plural slugi

Varianta definitie 6: SLÚGĂ -gi f. 1) Persoana angajata la stapan mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) fig.
Persoana devotata altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga

Varianta definitie 7: Sluga (-gi), substantiv feminin –
1. Servitor, argat. –
2. Descaltator, tragatoare. –
3. Suport, capra de sustinere al capatului liber de la tablia asezata pe tejgheaua timplarului. – Varianta Trans. scluga.
Sl. sluga (Miklosich, Slaw.
Elem., 45; Conev 59), conform mag. szolga. – Derivat slugarnic (var. slugar, slugaresc), adjectiv (servil); slugarnicie, substantiv feminin (servilism); slugarnici, verb (a munci ca sluga; a se purta servil); slugoi, substantiv masculin (servitor; om slugarnic0; slugari, verb (a fi sluga, a munci ca sluga); slugarie, substantiv feminin (conditie de sluga, ploconeala); slugarime (var. slugaret), substantiv feminin (slujitorime).
Conform: sluji, solgabirau.