Snamă
Definitie, sens si explicatie
1Snamă, sname, substantiv feminin Pocitanie; monstru. (din limba sarba: znamenje = semn, semnal; dublet al lui znamenie, znaman si znamen)
2Snama (-me), substantiv feminin – Monstru, lepadatura, stirpitura. – Varianta znama.
Sb. znamenje „semn, semnal” (Candrea).
Este dubletul lui znamenie, substantiv feminin (invechit, semnal), din limba slava (veche) znamenije; de la znaman (var. zneaman, znemene, Banat zleaman), substantiv neutru (placa, lespede, mormint), din limba sarba: znamenje, zlamenje; si din znamen, substantiv neutru (ecuson, insigna militara), din limba rusa znamenĭ (Candrea).
Sb. znamenje „semn, semnal” (Candrea).
Este dubletul lui znamenie, substantiv feminin (invechit, semnal), din limba slava (veche) znamenije; de la znaman (var. zneaman, znemene, Banat zleaman), substantiv neutru (placa, lespede, mormint), din limba sarba: znamenje, zlamenje; si din znamen, substantiv neutru (ecuson, insigna militara), din limba rusa znamenĭ (Candrea).