Sonoritate
Definitie, sens si explicatie
1Sonoritate, sonoritati, substantiv feminin
1. Însusirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanta.
2. Proprietate a unor corpuri de a propaga si de a amplifica sunetele; rezonanta. – Din franceza Sonorite, limba latina Sonoritas, -atis.
1. Însusirea de a fi sonor. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet sau grup de sunete (caracteristice); nuanta.
2. Proprietate a unor corpuri de a propaga si de a amplifica sunetele; rezonanta. – Din franceza Sonorite, limba latina Sonoritas, -atis.
2Sonoritate substantiv
1. (Fon.) fonie. (- sunetelor vorbirii.)
2. verifica cuvantul: armonie.
3. verifica cuvantul: rezonanta.
1. (Fon.) fonie. (- sunetelor vorbirii.)
2. verifica cuvantul: armonie.
3. verifica cuvantul: rezonanta.
3Sonoritate substantiv feminin, g.-d. art. sonoritatii; plural sonoritati
4Sonoritate -ati f.
Caracter sonor. /<fr. sonorite
Caracter sonor. /<fr. sonorite
5Sonoritate substantiv feminin
1. Însusirea de a fi sonor; timbru cald si plin. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet caracteristic, nuanta.
2. Calitatea unor corpuri de a propaga si de a amplifica sunetele; rezonanta. [Conform: franceza sonorite, limba latina sonoritas].
1. Însusirea de a fi sonor; timbru cald si plin. ♦ Muzicalitate. ♦ Sunet caracteristic, nuanta.
2. Calitatea unor corpuri de a propaga si de a amplifica sunetele; rezonanta. [Conform: franceza sonorite, limba latina sonoritas].
6Sonoritate substantiv feminin
1. insusirea de a fi sonor; timbru cald si plin. ♢ muzicalitate. ♢ sunet caracteristic, nuanta.
2. calitatea unor corpuri de a propaga si amplifica sunetele; rezonanta. (< franceza sonorite, limba latina sonoritas)
1. insusirea de a fi sonor; timbru cald si plin. ♢ muzicalitate. ♢ sunet caracteristic, nuanta.
2. calitatea unor corpuri de a propaga si amplifica sunetele; rezonanta. (< franceza sonorite, limba latina sonoritas)