Sorcovi
Definitie, sens si explicatie
1Sorcovi, sorcovesc, verb Iv.
Tranzitiv A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Figurativ A bate, a lovi. – Din bulgara Survakam.
Tranzitiv A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Figurativ A bate, a lovi. – Din bulgara Survakam.
2Sorcovi verb (regional) a sorcovai. (A - pe cineva de Anul Nou.)
3Sorcovi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural sorcovesc, imperfect 3 singular sorcovea; conjunctie: prezent 3 singular si plural sorcoveasca
4A sorcovi -esc tranzitiv 1) A ura cu sorcova. 2) fig.
A lovi cu o varguta. /<bulg. survakam
A lovi cu o varguta. /<bulg. survakam
5Sorcovi (-vesc, -it), verb – Obicei folcloric de Anul Nou, care consta in a ura noroc atingind oamenii cu sorcova.
Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Derivat sorcova, substantiv feminin (ramurica impodobita cu flori de hirtie; femeie impopotonata), postverbal (dupa Cihac, Ii, 354, din limba slava (veche) sroka „punct”, aluzie la aspectul sau mizgalit; dupa Tiktin, in relatie cu noroc); sorcoveala, substantiv feminin (obicei folcloric de Anul Nou).
Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Derivat sorcova, substantiv feminin (ramurica impodobita cu flori de hirtie; femeie impopotonata), postverbal (dupa Cihac, Ii, 354, din limba slava (veche) sroka „punct”, aluzie la aspectul sau mizgalit; dupa Tiktin, in relatie cu noroc); sorcoveala, substantiv feminin (obicei folcloric de Anul Nou).