Definitie Soț - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SOȚ, soti, substantiv masculin
1. Barbat casatorit considerat in raport cu sotia lui; barbat. ♦ (La plural) Cele doua persoane de sex opus unite prin casatorie. ♦ (Înv.) Sotie, nevasta.
2. (Popular) Tovaras, insotitor; asociat.
3. Obiect care, impreuna cu altul (similar), formeaza o pereche. ♢ Locutiune adjectiv si adverb Cu (sau fara) sot = cu (sau fara) pereche, in numar pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Limba Latina Socius.

Varianta definitie 2: SOȚ substantiv barbat, (popular) domn, om, roman, (invechit si reg.) marit, sotie, (regional) gospodar, mireaz, (invechit) casnic, casar, casas, casator, (eufemistic) dansul (art.).

Varianta definitie 3: SOȚ substantiv verifica cuvantul: aliat, amic, aproapele, barbatus, insotitor, nevasta, partas, pereche, prieten, semen, sotie, tovaras.

Varianta definitie 4: Sot substantiv masculin, plural soti

Varianta definitie 5: SOȚ -i m. 1) Persoana de sex masculin casatorita privita in raport cu femeia ce i-a devenit sotie; barbat. 2) la plural Cuplu constand dintr-un barbat si o femeie uniti prin casatorie. 3) Fiecare dintre cele doua elemente care formeaza o pereche. ♢ Cu - (sau fara -) cu (sau fara) pereche. A nu avea - a) a fi fara pereche; b) a fi fara seaman; neobisnuit; exceptional. /<lat. socius

Varianta definitie 6: Sot (-ti), substantiv masculin –
1. (Înv.) Copartas. –
2. Barbat casatorit. –
3. Camarad, prieten, asociat. –
4. Pereche. – Mr., megl. sot.
Limba Latina sǒcius (Cihac, I, 257; Puscariu 1610; REW 8056), conform limba albaneza šots (Philippide, II, 655), limba italiana soccio „arendas de turme”. – Derivat sotie, substantiv feminin (invechit, tovarasa; cuvant invechit, casatorie, uniune; cuvant invechit, camarad, asociat; cuvant invechit, asociatie, societate; nevasta) cuvint folosit actualmente mai ales in Muntenia si Mold. (ALR, I, 271); sotesc, adjectiv (conjugal, matrimonial); soata, substantiv feminin (camarada; nevasta); insoti, verb (a asocia, a uni; a imperechea; a se alipi, a se alatura; a se casatori, a escorta, a acompania); insotitor, adjectiv (care insoteste); insotime, substantiv feminin (invechit, societate, grup); insotitura, substantiv feminin (Trans., companie); cusoti, verb (Bucovina, a tine companie, a intretine), cu pref. expresiv. cu-; sotiire, substantiv feminin (invechit, asociere).