1
Spătar2, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, care avea la început funcția de a purta la festivități spata domnească, iar mai tărziu pe cea de șef al armatei și al poliției.
Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării. – Neogreacă Spatharis.
Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării. – Neogreacă Spatharis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Spătar1, spătare, substantiv neutru Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează. – Spată + sufix -ar.
DEX – dicționarul explicativ
3
Spătar2, spătari, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei.
Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din neogreacă Spatharios.
Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului. – Din neogreacă Spatharios.
DEX – dicționarul explicativ
4
Spătar1, spătare, substantiv neutru Spetează a unui scaun. – Din Spată2 + sufix -ar.
DEX – dicționarul explicativ
Încă 6 definiții din alte dicționare
5
Spătar1 spătare neutru 1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare. 2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + sufix -ar
NODEX – noul dicționar explicativ
6
Spătar2 spătari masculin (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război.
Mare spătar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. /<neogreacă spatharios
Mare spătar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. /<neogreacă spatharios
NODEX – noul dicționar explicativ
7
Spătar (-ri), substantiv masculin – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Moldova era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Derivat spătăreasă, substantiv feminin (nevastă de spătar); spătărel, substantiv masculin (militar în subordinea spătarului); spătări, verb (a exercita slijba de spătar); spătărie, substantiv feminin (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adjectiv (al spătarului).
DER – dicționarul etimologic
8
Spătar substantiv
1. rezemătoare, spate, spetează, (învechit și regional) spată. (spătar la un scaun.) 2*. (regional) spate. (spătar la o stână.)
1. rezemătoare, spate, spetează, (învechit și regional) spată. (spătar la un scaun.) 2*. (regional) spate. (spătar la o stână.)
Dicționar de sinonime
9
Spătar (persoană) substantiv masculin, plural spătari
DOOM – dicționarul ortografic
10
Spătar (obiect) substantiv neutru, plural spătare
DOOM – dicționarul ortografic