Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Voluntar -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: voluntár -ă
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR, -Ă, voluntari, -e, adjectiv , substantiv masculin I. Adjectiv (Despre oameni și manifestările lor) 1. Care acționează de bunăvoie, din proprie inițiativă, nesilit de nimeni, în mod conștient; (despre acțiuni) care se face de bunăvoie, fără constrângere. ♢ Act voluntar = acțiune săvârșită de cineva în mod conștient, voit. 2. Care exprimă voință. 3. Care își impune voința; autoritar. II. Substantiv masculin Persoană care intră în armată din proprie dorință spre a face serviciul militar (înainte de a fi împlinit vârstă cerută); prin extensiune persoană care ia parte la o campanie militară din proprie inițiativă sau care se facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. [Varianta: (II) (învechit) volintir, volontir substantiv masculin] – Din franceza volontaire, limba latina voluntarius, limba rusa volentir.

2 * Cuvantul cu diacritice: voluntar
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: Voluntar antonim: involuntar, neintenționat, nevoluntar

3 * Cuvantul cu diacritice: voluntár
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR adjectiv 1. verifica cuvantul: benevol. 2. verifica cuvantul: autoritar.

4 * Cuvantul cu diacritice: voluntár
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: voluntar adjectiv m., substantiv masculin, plural voluntari; f. singular voluntară, plural voluntare

5 * Cuvantul cu diacritice: voluntár -ă -i -e
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR¹ -ă (-i, -e) 1)(despre persoane) Care acționează de bună voie, din proprie inițiativă. 2) Care își impune voința; autoritar. 3) (despre acțiuni) Care se face fără constrângere. limba latina voluntarius, franceza volontiare, limba italiana volontarie

6 * Cuvantul cu diacritice: voluntár -i
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR² -i m. 1) Persoană care cere singură să facă serviciul militar, fără a avea această obligație. 2) Persoană care se oferă să facă ceva dezinteresat. limba latina voluntarius, franceza volontiare, limba italiana volontaire

7 * Cuvantul cu diacritice: voluntár -ă
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR, -Ă adjectiv 1. Făcut de bunăvoie, nesilit de nimeni; liber consimțit. 2. Care caută să-și impună mereu voința; cu voință (fermă); încăpațânat, îndărătnic. substantiv masculin Militar care participă la o campanie sau se înrolează în armată din propria dorință, de bunăvoie, neobligat (înainte de a fi împlinit vârsta necesară). [< limba latina voluntarius, conform franceza volontaire, limba italiana volontario].

8 * Cuvantul cu diacritice: voluntár -ă
Cuvantul fara diacritice: voluntar

Definitie: VOLUNTAR, -Ă I. adjectiv 1. făcut de bunăvoie; liber consimțit. 2. care exprimă, denotă voință. ♢ care își impune voința; autoritar; încăpățânat, îndărătnic. II. substantiv masculin 1. militar care participă la o campanie, la o acțiune de luptă sau se înrolează în armată din proprie dorință. 2. cel care se oferă să facă un serviciu de bunăvoie și dezinteresat. (< limba latina voluntarius, franceza volontaire)