1
Tătar, -ă, tătari, -e substantiv masculin și feminin, adjectiv
1. Substantiv masculin și feminin Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în secolul XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).
Expresie Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare.
2. Adjectiv Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc.
(Substantivat, feminin) Limba tătară. – Din turcă Tatar.
1. Substantiv masculin și feminin Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa.
Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în secolul XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine).
Expresie Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare.
2. Adjectiv Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc.
(Substantivat, feminin) Limba tătară. – Din turcă Tatar.
DEX – dicționarul explicativ
2
Tătar1 tătară (tătari, tătare) masculin și feminin 1) Persoană care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. 2) ist. Persoană care făcea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (secolul Xii-xv) și hanatele de mai târziu. /<tăt., turcă tatar
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Tătar2 tătară (tătari, tătare) vezi Tătăresc. /<tăt., turcă tatar
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Tătar (-ri), substantiv masculin –
1. Persoană care făcea parte din triburile mongole; tatarin. –
2. Mătură (Sorghum vulgare). –
3. Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus). – Meglenoromână tătar. Turcă tăt. tatar (Șeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), conform slavă tatarinŭ, maghiară tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificială a numelui științific Tetrao. – Derivat tătarcă, substantiv feminin (tătăroaică: mătură; hrișcă, Polygonum fagopyrum; tichie turcească; varietate de tigvă, Coccinia indica), din slavă tatarka, conform maghiară tatarka (Galdi, Dict., 162); tătărcuță (variantă tărtăcuță), substantiv feminin (tichie turcească, tigvă); tătăroaică, substantiv feminin (femeie tătară); tătăresc, adjectiv (de tătari); tătărește, adverb (în limba tătară; ca tătarii); tătărie, substantiv feminin (desime, asprime); tătărime, substantiv feminin (mulțime de tătari); tătarnică, substantiv feminin (varietate de spin, Echinops).
1. Persoană care făcea parte din triburile mongole; tatarin. –
2. Mătură (Sorghum vulgare). –
3. Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus). – Meglenoromână tătar. Turcă tăt. tatar (Șeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), conform slavă tatarinŭ, maghiară tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificială a numelui științific Tetrao. – Derivat tătarcă, substantiv feminin (tătăroaică: mătură; hrișcă, Polygonum fagopyrum; tichie turcească; varietate de tigvă, Coccinia indica), din slavă tatarka, conform maghiară tatarka (Galdi, Dict., 162); tătărcuță (variantă tărtăcuță), substantiv feminin (tichie turcească, tigvă); tătăroaică, substantiv feminin (femeie tătară); tătăresc, adjectiv (de tătari); tătărește, adverb (în limba tătară; ca tătarii); tătărie, substantiv feminin (desime, asprime); tătărime, substantiv feminin (mulțime de tătari); tătarnică, substantiv feminin (varietate de spin, Echinops).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Tătar substantiv masculin, adjectiv masculin, plural tătari; feminin singular tătară, genitiv-dativ articulat tătarei, plural tătare
DOOM – dicționarul ortografic