Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Spațiu

1 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: SPAȚIU, spații, substantiv neutru 1. (Fil.; la singular) Formă obiectivă și universală a existenței materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și exprimă ordinea coexistenței obiectelor lumii reale, poziția, distanța, mărimea, forma, întinderea lor. ♦ (Matematica) Mulțime de puncte care prezintă anumite proprietăți. ♢ Geometrie în spațiu = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt situate în planuri diferite. 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh; porțiune din atmosferă; întinderea, locul care ne înconjură. ♢ Spațiu aerian = porțiune din atmosferă corespunzătoare limitelor teritoriale ale unui stat și în care acesta își exercită suveranitatea. Spațiu cosmic = întindere nemărginită situată dincolo de atmosfera pământului. ♦ Perspectivă vastă, orizont larg. 3. Loc, suprafață, întindere limitată. ♦ Limitele între care se desfășoară o acțiune; cadru. ♦ Lungime luată de-a lungul traiectoriei unui corp mobil. 4. Loc (liber) între două obiecte, distanță, interval. ♢ Spațiu verde = suprafață acoperită cu vegetație în perimetrul unei așezări. ♦ (Tipogr.) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (prin extensiune) unealtă cu care se realizează acest interval. ♦ (Muzica) Interval între liniile unui portativ. 5. Interval de timp, răstimp. – Din limba latina spatium, franceza espace.

2 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: SPAȚIU substantiv 1. verifica cuvantul: cuprins. 2. verifica cuvantul: zonă. 3. verifica cuvantul: distanță. 4. depărtare, distanță, interval, (Transilvania) scopot. (Ce - este între cei doi stâlpi?) 5. verifica cuvantul: văzduh. 6. verifica cuvantul: perioadă.

3 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: spațiu substantiv neutru [-țiu pronume -țiu], art. spațiul; plural spații, art. spațiile (silabe -ți-i-)

4 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu -i
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: SPAȚIU -i n. 1) Întindere nelimitată care cuprinde toate corpurile cerești. 2) Întindere a universului cu excepția atmosferei terestre. ♢ - aerian parte din atmosferă, care se întinde asupra teritoriului unui stat. - locativ suprafața camerelor de locuit. 3) Distanță între două puncte sau între două obiecte. - între cuvinte. 4) Durată care separă două momente. 5) filoz. Formă fundamentală de existență a materiei în cadrul căreia are loc mișcarea acesteia. [Silabe -țiu] limba latina spatium, limba italiana spazio, franceza espace, limba germana Spatium

5 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: SPAȚIU substantiv neutru 1. Formă fundamentală a existenței materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele existente concomitent. 2. Întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh. 3. Loc, suprafață, întindere limitată. ♢ (Mil.) Spațiu de siguranță = distanța minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu. 4. Loc (liber) între două obiecte; distanță, interval. ♢ Spațiu verde = teren plantat situat pe teritoriul unei așezări. ♦ Distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului. ♦ (Poligr.) Interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (prin extensiune) instrument care servește la obținerea acestei spațieri. 5. (Matematica) Mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți. ♦ (Cib.) Totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem. [Pronume -țiu, plural -ii. / < limba latina spatium, conform limba germana Spatium, limba italiana spazio].

6 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: SPAȚIU substantiv feminin 1. formă fundamentală de existență a materiei, inseparabilă de aceasta, având aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni și care exprimă ordinea în care sunt dispuse obiectele și procesele. 2. întindere nemărginită care cuprinde corpurile cerești; văzduh. o - aerian = spațiul de deasupra unui stat, supus suveranității acestuia; - cosmic = spațiul în afara stratosferei Pământului; - maritim = spațiu geografic cuprinzând apele mărilor și oceanelor, fundul și subsolul acestora. 3. loc, suprafață, întindere limitată. o (mil.) - de siguranță = distanță minimă până la care se pot apropia trupele proprii de obiectivul asupra căruia se trage fără a risca să fie lovite de focul propriu; - mort = porțiune de teren dinapoia unei creste sau a unui obstacol în care un obiectiv nu poate fi lovit prin trageri directe. 4. loc între două obiecte; distanță, interval. o - verde = teren plantat, în perimetrul unei așezări. ♢ distanță cuprinsă între două linii orizontale ale portativului. ♢ (poligr.) interval alb lăsat între cuvintele sau rândurile culese; (prin extensiune) instrument care servește la obținerea acestei spațieri. 5. (matematica) mulțime de elemente (puncte) având anumite proprietăți. ♢ (cib.) totalitatea semnelor acceptate la intrarea sau produse la ieșirea unui element de sistem. (< limba latina spatium, după franceza espace)

7 * Cuvantul cu diacritice: spáțiu -ii
Cuvantul fara diacritice: spatiu

Definitie: spațiu (-ii), substantiv neutru – Întindere cu trei dimensiuni. Limba Latina spatium (secolul XIX), dublet al lui spas. – Derivat spația, verb (a rări); spaționa, verb (a spația), din limba germana spationieren (Candrea); spațios, adjectiv (larg, încăpător), din franceza spacieux.