Spontan -ă
Definitie, sens si explicatie
1Spontan, -ă, spontani, -e, adjectiv (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta; care se face de bunavoie, fara a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neasteptate. ♦ Care actioneaza cu promptitudine. ♦ Care nu este constient. [Varianta: Spontaneu, -ee adjectiv ] – Din franceza Spontane, limba latina Spontaneus.
2Spontan antonim: treptat
3Spontan adjectiv
1. verifica cuvantul: brusc.
2. verifica cuvantul: natural.
1. verifica cuvantul: brusc.
2. verifica cuvantul: natural.
4Spontan adjectiv m., plural spontani; f. singular spontana, plural spontane
5Spontan -a (-i, -e) si adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Miscare -a. 2) Care apare brusc, pe neasteptate. 3) rar (despre plante) Care creste de la sine; necultivat; salbatic. /<fr. spontane, limba latina spontaneus
6Spontan, -ă adjectiv Care actioneaza pe moment, cu promptitudine. ♦ (Fiziol.; despre miscari) Care se executa de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta. ♦ (Despre plante) Care cresc liber in natura, in stare salbatica. [Varianta spontaneu, -ee adjectiv / conform franceza spontane, limba latina spontaneus].
7Spontan, -ă I. adjectiv
1. care actioneaza pe moment, cu promptitudine.
2. (fiziol.; despre miscari) care se executa de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta.
3. (despre plante) care creste liber in natura.
Ii. substantiv neutru (filozofie) categorie a materialismului istoric care exprima activitatea determinata direct de necesitatea istorica, obiectiva. (< franceza spontane, limba latina spontaneus)
1. care actioneaza pe moment, cu promptitudine.
2. (fiziol.; despre miscari) care se executa de la sine, fara vreo cauza exterioara aparenta.
3. (despre plante) care creste liber in natura.
Ii. substantiv neutru (filozofie) categorie a materialismului istoric care exprima activitatea determinata direct de necesitatea istorica, obiectiva. (< franceza spontane, limba latina spontaneus)