Spovedi
Definitie, sens si explicatie
1Spovedi, spovedesc, verb Iv.
Reflexiv (În practicile Bisericii crestine) A marturisi unui duhovnic greselile faptuite spre a obtine iertarea lor. ♦ Tranzitiv (Despre duhovnici) A asculta marturisirea greselilor faptuite de un credincios. ♦ Reflexiv si tranz.
A marturisi cuiva o taina; a (se) destainui. [Varianta: (invechit) Ispovedi, ispovedui, (regional) Spovedui verb Iv] – Din limba slava (veche) Ispovĕdati.
Reflexiv (În practicile Bisericii crestine) A marturisi unui duhovnic greselile faptuite spre a obtine iertarea lor. ♦ Tranzitiv (Despre duhovnici) A asculta marturisirea greselilor faptuite de un credincios. ♦ Reflexiv si tranz.
A marturisi cuiva o taina; a (se) destainui. [Varianta: (invechit) Ispovedi, ispovedui, (regional) Spovedui verb Iv] – Din limba slava (veche) Ispovĕdati.
2Spovedi verb
1. (Termen Bisericesc) a (se) marturisi, (invechit si reg.) a (se) griji, (invechit) a (se) duhovnici. (S-a - preotului.)
2. a se confesa, a se destainui, a se marturisi, (livresc) a se confia, (invechit si popular) a se dezveli. (S-a - unui prieten.)
3. a declara, a destainui, a dezvalui, a divulga, a impartasi, a incredinta, a marturisi, a revela, a spune, (livresc) a confia, (invechit si popular) a dezveli, (regional) a deveghea, (invechit) a propovadui. (I-a - marele sau secret.)
1. (Termen Bisericesc) a (se) marturisi, (invechit si reg.) a (se) griji, (invechit) a (se) duhovnici. (S-a - preotului.)
2. a se confesa, a se destainui, a se marturisi, (livresc) a se confia, (invechit si popular) a se dezveli. (S-a - unui prieten.)
3. a declara, a destainui, a dezvalui, a divulga, a impartasi, a incredinta, a marturisi, a revela, a spune, (livresc) a confia, (invechit si popular) a dezveli, (regional) a deveghea, (invechit) a propovadui. (I-a - marele sau secret.)
3Spovedi verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural spovedesc, imperfect 3 singular spovedea; conjunctie: prezent 3 singular si plural spovedeasca
4A spovedi -esc tranzitiv (credinciosi crestini) A supune ritualului de spovedanie. /<sl. ispovĕdati
5A se spovedi ma -esc intranzitiv 1) (despre credinciosi crestini) A-si marturisi (unui duhovnic) pacatele in vederea iertarii lor. 2) A incredinta o taina; a face confidente; a se destainui; a se confesa. /<sl. ispovĕdati
6Spovedi (-desc, -it), verb –
1. A confesa. –
2. (Munt.) A trancani, a da bacalaureatul. – Varianta (i)spoved(u)i, (i)spovad(u)i si der.
Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, Ii, 359); varianta sint cuvant invechit – Derivat spovada, substantiv feminin (confesiune); spovedanie, substantiv feminin (confesiune); nespovedit, adjectiv (nemarturisit).
1. A confesa. –
2. (Munt.) A trancani, a da bacalaureatul. – Varianta (i)spoved(u)i, (i)spovad(u)i si der.
Sl. ipovĕdeti, sŭpovĕdeti (Miklosich, Slaw.
Elem., 24; Cihac, Ii, 359); varianta sint cuvant invechit – Derivat spovada, substantiv feminin (confesiune); spovedanie, substantiv feminin (confesiune); nespovedit, adjectiv (nemarturisit).