Spârc
Definitie, sens si explicatie
1Spârc, (1) sparcuri substantiv neutru, (2) sparci, substantiv masculin
1. Substantiv neutru: (Popular) Bucata mica (si nefolositoare) din ceva.
2. Substantiv masculin (Familiar) Epitet dat unui tanar sau unui copil. [Varianta: Sparci substantiv masculin] – Conform: limba ucraineana š p y r k a, pol. s z p e r k a.
1. Substantiv neutru: (Popular) Bucata mica (si nefolositoare) din ceva.
2. Substantiv masculin (Familiar) Epitet dat unui tanar sau unui copil. [Varianta: Sparci substantiv masculin] – Conform: limba ucraineana š p y r k a, pol. s z p e r k a.
2Sparc (persoana) substantiv masculin, plural sparci
3Sparc (obiect) substantiv neutru, plural sparcuri
4Spârc -uri n.
Bucata mica de carne de calitate inferioara, cu pielite si zgarcituri. /<ucr. špyrka, pol. szperka
Bucata mica de carne de calitate inferioara, cu pielite si zgarcituri. /<ucr. špyrka, pol. szperka
5Sparc1! interjectie, substantiv neutru (regional)
1. (interj.) cuvant care imita zgomotul produs de un lichid, de o materie fluida care iese fortat printr-un orificiu.
2. (adjectival) murdar.
3. (substantiv neutru) tasnitura dintr-un lichid; stropitura, sparcaitura, gainat.
1. (interj.) cuvant care imita zgomotul produs de un lichid, de o materie fluida care iese fortat printr-un orificiu.
2. (adjectival) murdar.
3. (substantiv neutru) tasnitura dintr-un lichid; stropitura, sparcaitura, gainat.
6Sparc2, spấrcuri, substantiv neutru si sparci, substantiv masculin
1. (substantiv neutru) bucata de slanina; sorici fript.
2. (invechit) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita.
3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului.
4. (substantiv masculin; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.
1. (substantiv neutru) bucata de slanina; sorici fript.
2. (invechit) bucata mica de carne de proasta calitate, slaba, de piele sau de pielita.
3. (in sintagma) sparcul nasului = cartilagiul nasului.
4. (substantiv masculin; deprec.) copilandru; persoana lipsita de importanta.