1
Străghiață, substantiv feminin – Caș, brînză de vaci. – Variantă stereghiață, Banat străghiată.
Aromână străgl’ată, meglenoromână strigl’ată. Origien incertă.
După Pascu, I, 68 și Arch.
Română, VI, 265, din latină (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, derivat care pare dificilă.
După Candrea, Gs, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum.
Mai probabil derivat de la stereghie, vezi aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Derivat străgheța, verb (Oltenia, a coagula).
Aromână străgl’ată, meglenoromână strigl’ată. Origien incertă.
După Pascu, I, 68 și Arch.
Română, VI, 265, din latină (lac) *extracoagulatum › *extracaglata › *extraglată, derivat care pare dificilă.
După Candrea, Gs, III, 428 și Giuglea, Dacor., III, 617, în loc de lac strangulatum.
Mai probabil derivat de la stereghie, vezi aici; dar formele dialectale nu sînt clare. – Derivat străgheța, verb (Oltenia, a coagula).
DER – dicționarul etimologic