1
Străin, -ă, străini, -e, adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește.
(Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
2. Adjectiv (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva.
Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba.
3. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; prin extensiune (om) care este sau se simte stingher.
Locuțiune adverb Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși.
(Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de...
4. Adjectiv Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva.
Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva.
5. Adjectiv (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia.
6. Adjectiv Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află.
7. Adjectiv Neobișnuit; bizar. [Variantă: (pop) Strein, -ă adjectiv, substantiv masculin și feminin] – Etimologie necunoscută
(Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională.
2. Adjectiv (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva.
Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba.
3. Adjectiv, substantiv masculin și feminin (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; prin extensiune (om) care este sau se simte stingher.
Locuțiune adverb Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși.
(Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de...
4. Adjectiv Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva.
Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva.
5. Adjectiv (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia.
6. Adjectiv Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află.
7. Adjectiv Neobișnuit; bizar. [Variantă: (pop) Strein, -ă adjectiv, substantiv masculin și feminin] – Etimologie necunoscută
DEX – dicționarul explicativ
2
Străin străină (străini, străine) și substantival 1) Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști străini. 2) Care este originar din altă parte. Om străin.
Prin străini printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri străine. 4) (despre persoane) Care nu se află în relații de rudenie; care nu este înrudit; care este membru al altei familii. Copil străin. 5) Care împărtășește concepții contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de altă natură. 6) și adverbial Care este despărțit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natură) de mediul în care se află. Corp străin. 8) Care nu se leagă (de ceva); care este departe (de ceva). străin de aceste preocupări. /<latină extraneus
Prin străini printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri străine. 4) (despre persoane) Care nu se află în relații de rudenie; care nu este înrudit; care este membru al altei familii. Copil străin. 5) Care împărtășește concepții contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de altă natură. 6) și adverbial Care este despărțit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natură) de mediul în care se află. Corp străin. 8) Care nu se leagă (de ceva); care este departe (de ceva). străin de aceste preocupări. /<latină extraneus
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Străin (-nă), adjectiv –
1. Venetic, din altă parte. –
2. Necunoscut. –
3. Care nu este familiar. –
4. Al altuia, diferit. – Variantă învechit strein, stri(i)n și derivat Latină extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526).
Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificultății fonetice: rezultatul normal pare că ar trebui să fie *strîi. Totuși este evident că acest cuvînt a suferit o alterare încă din latină, conform rezultatele aberante din italiană straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu „fără stăpîn”.
Deși nu știm să explicăm mecanismul acestei modificări, se poate admite o metateză a lui i (extraneus › *extrainu), ca în rubeus › roib, habeat › aibă etc.
În fine, probă irefutabilă că avem de a face cu un element moștenit este prezența derivat astrina „a înstrăina” cu forma rotacizată astriirat în secolul XVI (conform Dar).
Este necesar, prin urmare, să pornim de la o fază intermediară a latină extraneus; dar cele care s-au arătat pînă acum nu par sigure (latină exterraneus, Crețu 371; latină *exterrinus, Densusianu, Română, XXXIII, 286 și R. critică, V, 134; latină *extralienus, Pușcariu, Dacor., VIII, 105).
Oricum, derivat din slavă straninŭ „pelegrin” (Weigand, Jb., III, 214; Pușcariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; Rew 3098) sau slavă stranŭ „regiune” (Skok, Arch.
Română, VIII, 159) pare și mai dificil și nu se potrivește cu alte împrumuturi, conform strană. Derivat (în)străina (variantă învechit astrina), verb (a trimite în străinătate, a despămînteni; a aliena; a întoarce simpatia în ostilitate); înstrăinător, adjectiv (care înstrăinează); străinătate, substantiv feminin (țară care nu este patria); înstrăinătate, substantiv feminin (învechit, exil, surghiun); străinește, adverb (ca străinii); străinism, substantiv neutru (xenofilie; cuvînt străin).
1. Venetic, din altă parte. –
2. Necunoscut. –
3. Care nu este familiar. –
4. Al altuia, diferit. – Variantă învechit strein, stri(i)n și derivat Latină extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526).
Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificultății fonetice: rezultatul normal pare că ar trebui să fie *strîi. Totuși este evident că acest cuvînt a suferit o alterare încă din latină, conform rezultatele aberante din italiană straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu „fără stăpîn”.
Deși nu știm să explicăm mecanismul acestei modificări, se poate admite o metateză a lui i (extraneus › *extrainu), ca în rubeus › roib, habeat › aibă etc.
În fine, probă irefutabilă că avem de a face cu un element moștenit este prezența derivat astrina „a înstrăina” cu forma rotacizată astriirat în secolul XVI (conform Dar).
Este necesar, prin urmare, să pornim de la o fază intermediară a latină extraneus; dar cele care s-au arătat pînă acum nu par sigure (latină exterraneus, Crețu 371; latină *exterrinus, Densusianu, Română, XXXIII, 286 și R. critică, V, 134; latină *extralienus, Pușcariu, Dacor., VIII, 105).
Oricum, derivat din slavă straninŭ „pelegrin” (Weigand, Jb., III, 214; Pușcariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; Rew 3098) sau slavă stranŭ „regiune” (Skok, Arch.
Română, VIII, 159) pare și mai dificil și nu se potrivește cu alte împrumuturi, conform strană. Derivat (în)străina (variantă învechit astrina), verb (a trimite în străinătate, a despămînteni; a aliena; a întoarce simpatia în ostilitate); înstrăinător, adjectiv (care înstrăinează); străinătate, substantiv feminin (țară care nu este patria); înstrăinătate, substantiv feminin (învechit, exil, surghiun); străinește, adverb (ca străinii); străinism, substantiv neutru (xenofilie; cuvînt străin).
DER – dicționarul etimologic
4
Străin adjectiv masculin, substantiv masculin, plural străini; feminin singular străină, plural străine
DOOM – dicționarul ortografic