Stricăciune
Definitie, sens si explicatie
1Stricăciune, stricaciuni, substantiv feminin
1. Faptul de a (se) strica; (concretizat) ceea ce este stricat, deteriorat; paguba produsa de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vatamare.
2. Efect rau, pagubitor.
3. Depravare, coruptie. – Strica + sufix -aciune.
1. Faptul de a (se) strica; (concretizat) ceea ce este stricat, deteriorat; paguba produsa de ceea ce s-a stricat, s-a deteriorat, s-a distrus. ♦ Vatamare.
2. Efect rau, pagubitor.
3. Depravare, coruptie. – Strica + sufix -aciune.
2Stricăciune substantiv verifica cuvantul: hernie, lepra, vatamare.
3Stricăciune substantiv
1. verifica cuvantul: paguba.
2. verifica cuvantul: avarie.
3. verifica cuvantul: coruptie.
1. verifica cuvantul: paguba.
2. verifica cuvantul: avarie.
3. verifica cuvantul: coruptie.
4Stricaciune substantiv feminin, g.-d. art. stricaciunii; plural stricaciuni
5Stricăciune -i f. 1) v. A strica si A se strica. 2) Pierdere cauzata de stricarea unor bunuri materiale. 3) inv.
Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; coruptie. [G.-d. Stricaciunii] /a (se) strica + sufix -ciune
Abatere de la moralitate; declasare; degenerare; coruptie. [G.-d. Stricaciunii] /a (se) strica + sufix -ciune