1
Strivi, strivesc, verb IV.
1. Tranzitiv A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere.
Figurat A nimici, a distruge.
2. Tranzitiv și reflexiv A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi.
Figurat A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din slavă Sutryvati.
1. Tranzitiv A turti, a zdrobi, a omorî prin presare, strângere.
Figurat A nimici, a distruge.
2. Tranzitiv și reflexiv A (se) îngrămădi, a (se) înghesui, a (se) îmbulzi.
Figurat A copleși sau a fi copleșit de griji, necazuri, probleme. – Din slavă Sutryvati.
DEX – dicționarul explicativ
2
A strivi strivesc tranzitiv 1) A face să se strivească; a turti. A-și strivi un deget. 2) A omorî prin apăsare sau presare puternică. Strivi o insectă. 3) figurat A face să nu mai existe; a distruge complet; a stârpi. 4) figurat A copleși de griji, necazuri, probleme. /<slavă sutryvati, sutrivati
NODEX – noul dicționar explicativ
3
A se strivi persoana 3 Se strivește intranzitiv A-și pierde forma (prin presare, strângere, apăsare); a se turti. /<slavă sutryvati, sutrivati
NODEX – noul dicționar explicativ
4
Strivi (-vesc, it), verb – A turti, a stîlci.
Slavă sŭtryvati (Cihac, II, 374; conform Miklosich, Slaw.
Elem., 48). – Derivat strivitor, adjectiv (zdrobitor, apăsător).
Slavă sŭtryvati (Cihac, II, 374; conform Miklosich, Slaw.
Elem., 48). – Derivat strivitor, adjectiv (zdrobitor, apăsător).
DER – dicționarul etimologic
Încă o definiție din alt dicționar
5
Strivi verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural strivesc, imperfect 3 singular strivea; conjuncție prezent 3 singular și plural strivească
DOOM – dicționarul ortografic