Structuralism
Definitie, sens si explicatie
1Structuralism substantiv neutru Teorie lingvistica contemporana care sustine ca limba este un sistem autonom, ca alcatuieste o structura in care diversele parti se afla in relatii si se conditioneaza reciproc. ♦ P. gener.
Teorie si metoda aplicata in domeniul unor stiinte umaniste, care isi propun sa descopere si sa descrie sistemele de relatii din stiinta data. – Din franceza Structuralisme.
Teorie si metoda aplicata in domeniul unor stiinte umaniste, care isi propun sa descopere si sa descrie sistemele de relatii din stiinta data. – Din franceza Structuralisme.
2Structuralism substantiv neutru
3Structuralism n.
Orientare teoretica si metodologica in stiintele contemporane care studiaza structura, functiile si sistemele de relatii ce caracterizeaza obiectele si procesele. /<fr. structuralisme
Orientare teoretica si metodologica in stiintele contemporane care studiaza structura, functiile si sistemele de relatii ce caracterizeaza obiectele si procesele. /<fr. structuralisme
4Structuralism substantiv neutru
1. Termen care desemneaza o categorie de orientari si tendinte metodologice si epistemologice actuale, constand in a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. ♦ Curent in lingvistica contemporana care sustine principiul unitatii interne a structurii limbii si priveste limba ca pe un sistem de relatii fonetice si gramaticale care se conditioneaza reciproc, dar o studiaza independent de istoria poporului.
2. (Rar) Gestaltism. [< franceza structuralisme].
1. Termen care desemneaza o categorie de orientari si tendinte metodologice si epistemologice actuale, constand in a privi obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, care pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale. ♦ Curent in lingvistica contemporana care sustine principiul unitatii interne a structurii limbii si priveste limba ca pe un sistem de relatii fonetice si gramaticale care se conditioneaza reciproc, dar o studiaza independent de istoria poporului.
2. (Rar) Gestaltism. [< franceza structuralisme].
5Structuralism substantiv neutru
1. denumire generica, diverse orientari metodologice si epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale.
2. curent in lingvistica contemporana care studiaza limba independent de sensurile cuvintelor si istoria societatii, privind-o ca pe un sistem unitar de relatii (fonetice si gramaticale) ce se conditioneaza reciproc.
3. gestaltism. (< franceza structuralisme)
1. denumire generica, diverse orientari metodologice si epistemologice contemporane, care privesc obiectele ca sisteme, ansambluri de elemente organizate, ce pot fi recompuse si transformate prin anumite procedee operationale.
2. curent in lingvistica contemporana care studiaza limba independent de sensurile cuvintelor si istoria societatii, privind-o ca pe un sistem unitar de relatii (fonetice si gramaticale) ce se conditioneaza reciproc.
3. gestaltism. (< franceza structuralisme)