Struji
Definitie, sens si explicatie
1Struji, strujesc, verb Iv.
Tranzitiv (Regional)
1. A curata pene, ramuri, stiuleti de porumb etcetera de partile nefolositoare, smulgandu-le si indepartand aceste parti; a smulge anumite parti folositoare pentru a le utiliza.
2. A ciopli un material cu cutitul, cu dalta, cu rindeaua; prin extensiune a prelucra la strung, a strunji. – Din limba slava (veche) Stružiti.
Tranzitiv (Regional)
1. A curata pene, ramuri, stiuleti de porumb etcetera de partile nefolositoare, smulgandu-le si indepartand aceste parti; a smulge anumite parti folositoare pentru a le utiliza.
2. A ciopli un material cu cutitul, cu dalta, cu rindeaua; prin extensiune a prelucra la strung, a strunji. – Din limba slava (veche) Stružiti.
2Struji verb
1. verifica cuvantul: strunji.
2. verifica cuvantul: ciopli.
1. verifica cuvantul: strunji.
2. verifica cuvantul: ciopli.
3Struji (a curata, a ciopli) verb, indicativ prezent 1 singular si 3 plural strujesc, imperfect 3 singular strujea; conjunctie: prezent 3 singular si plural strujeasca
4A struji -esc tranzitiv 1) (obiecte de lemn sau de metal) A ciopli cu ajutorul unei unelte (dalta, cutit, barda etcetera). 2) (obiecte) A curata de invelis (coaja, piele, panusi etcetera). - un bat. /<sl. stružiti
5Struji (-jesc, -it), verb –
1. (Înv.) A rade, a razui. –
2. A ciopli, a taia, a daltui. –
3. A strunji. –
4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri.
Sl. stružiti „a razui” (Tiktin; Conev 76), conform bulgara straža, limba rusa stružitĭ. – Derivat struj, substantiv neutru (Mold., rosatura la copitele cailor); strujan, substantiv masculin (cocean de porumb), pe care Conev 51 il deriva din limba slava (veche) struženŭ; strujea, substantiv feminin (aschie); strujitura, substantiv feminin (obiect razuit sau dezghiocat, talas, span); strujac substantiv neutru (Trans. de N, saltea); strujnita, substantiv feminin (rindea, cutitoi; strungul rotarului), din limba sarba: stružnica; nestrunjit, adjectiv (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsal (Edelspacher 22).
Conform: strung.
1. (Înv.) A rade, a razui. –
2. A ciopli, a taia, a daltui. –
3. A strunji. –
4. A dezghioca. – Megl. strujǫs, strujiri.
Sl. stružiti „a razui” (Tiktin; Conev 76), conform bulgara straža, limba rusa stružitĭ. – Derivat struj, substantiv neutru (Mold., rosatura la copitele cailor); strujan, substantiv masculin (cocean de porumb), pe care Conev 51 il deriva din limba slava (veche) struženŭ; strujea, substantiv feminin (aschie); strujitura, substantiv feminin (obiect razuit sau dezghiocat, talas, span); strujac substantiv neutru (Trans. de N, saltea); strujnita, substantiv feminin (rindea, cutitoi; strungul rotarului), din limba sarba: stružnica; nestrunjit, adjectiv (brut). – Din rom. provine mag. sztruzsal (Edelspacher 22).
Conform: strung.