Definitie Structură - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: StructÚrĂ, structuri, substantiv feminin I.
1. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componentilor unui corp sau a unui intreg organizat, caracterizat prin forma si dimensiunile fiecarui element component, cum si prin aranjarea lor unul fata de celalalt. ♦ Prin specializare: Dispozitie a atomilor in molecula unei substante. ♦ Prin specializare: Mod de grupare a moleculelor intr-un corp sau intr-o substanta minerala.
2. Mod de asezare si asamblare a partilor corpului omenesc, ale corpului anumalelor, ale plantelor sau ale tesuturilor lor. ♦ (Psih.) Factura, alcatuire, conformatie.
3. Mod de construire a unui edificiu, a unui pod etcetera
4. Mod de alcatuire a unei opere literare, muzicale etcetera
5. Mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi. II. Mod de organizare, de intocmire a societatii din punct de vedere economic, social-politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a unei ramuri de productie, a unui domeniu de activitate, a unei institutii, organizatii etcetera – Din franceza Structure, limba latina Structura.

Varianta definitie 2: StructÚrĂ substantiv
1. verifica cuvantul: organizare.
2. grupare. (- moleculelor intr-un corp.)
3. osatura, schelet. (- de rezistenta a unei constructii.)
4. sistem.
5. verifica cuvantul: al-catuire.
6. alcatuire, compozitie, economie, organizare, organizatie, (rar) substanta, (figurativ) urzeala. (Care este - lucrarii?)
7. verifica cuvantul: componenta.
8. verifica cuvantul: configuratie.
9. (GEOL.) structura geologica = geotectonica, tectonica; structura sticloasa verifica cuvantul: structura vitroasa; structura vitroasa verifica cuvantul: structura sticloasa.
10. verifica cuvantul: conformatie.
11. verifica cuvantul: fire.
12. structura economica verifica cuvantul: baza economica.

Varianta definitie 3: Structura substantiv feminin, g.-d. art. structurii; plural structuri

Varianta definitie 4: StructÚrĂ -i f. 1) Mod de organizare interna a elementelor sau a partilor care constituie un ansamblu concret sau abstract; constitutie; factura; component; compozitie. 2) Ansamblu de relatii dintre elementele unui sistem; retea de relatii. [G.-D. Structurii] /<lat. structura, limba franceza: structure

Varianta definitie 5: StructÚrĂ substantiv feminin I.
1. Fel de constructie (la un edificiu, la un pod etcetera).
2. Mod de organizare interna, de alcatuire a unui corp. ♦ Dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ♦ Modul de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala.
3. Modul de asezare intre ele a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ♦ (Psih.) Conformatie, factura, formatie.
4. Fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. ♦ Structura gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze. II. Mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ♦ Mod de organizare a oricarei ramuri de productie. [Conform: franceza structure, limba latina structura < struere – a cladi].

Varianta definitie 6: StructÚrĂ substantiv feminin I.
1. ansamblu de elemente de constructie solidarizate intre ele, care preia toate sarcinile la care este supus acesta si le transmite la fundatie.
2. mod de alcatuire interna a unui corp, a unui sistem. ♢ dispozitie relativa a atomilor in molecula unei substante. ♢ mod de grupare a moleculelor intr-o substanta minerala.
3. mod de asezare a partilor corpului animal sau vegetal ori ale tesuturilor. ♢ (psih.) conformatie, factura, formatie.
4. fel de alcatuire a unei compozitii, a unei opere literare. o - gramaticala = mod specific fiecarei limbi de a organiza cuvintele in propozitii si fraze.
II. mod de organizare a societatii din punct de vedere economic, social, politic si cultural; oranduire. ♢ mod de organizare a oricarei ramuri de productie. (< franceza structure, limba latina structura)