Varianta definitie 1: StrĂin, -Ă, straini, -e, adjectiv , substantiv masculin si feminin: (Persoana) care face parte din populatia altei tari decat aceea in care se afla sau traieste; (om, fiinta) care este originara din alta regiune, localitate etcetera decat aceea in care se afla sau locuieste, traieste. ♦ (Persoana) care apartine unei nationalitati ce nu formeaza, in cadrul unui stat, o minoritate nationala.
2. Adjectiv (Despre tari, locuri) Care este altul decat cel de origine al cuiva. ♦ Care apartine sau este propriu altui popor decat cel al persoanei despre care este vorba.
3. Adjectiv, substantiv masculin si feminin: (Persoana) care nu se afla in relatii apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; prin extensiune (om) care este sau se simte stingher. ♢ Locutiune adverb Prin (sau printre, in) straini = departe de casa, intre oameni necunoscuti, neprietenosi. ♦ (Om) instrainat (sufleteste), departat de...
4. Adjectiv Care este in afara de preocuparile sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legatura, nici o contingenta cu ceva, care este departe de ceva.
5. Adjectiv (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care apartine altuia.
6. Adjectiv Care este de alta natura, are alte particularitati decat mediul in care se afla.
7. Adjectiv Neobisnuit; bizar. [Varianta: (pop) Strein, -a adjectiv , substantiv masculin si feminin:] – Etimologie necunoscuta
Varianta definitie 4: StrĂin adjectiv , substantiv
1. adjectiv , substantiv pripasit, venetic, (invechit) nemernic. (Om - prin acel loc.)
2. substantiv venetic, (prin Banat) avenitura, (invechit) curbet, venitura. (Un - pripasit undeva.)
3. adjectiv , substantiv pribeag, (invechit) nemernic, venit, (slavonism cuvant invechit) proidit. (E - pe la noi.)
4. adjectiv , substantiv (invechit) varvar. (E - de aceste locuri.)
5. adjectiv verifica cuvantul: instrainat.
6. adjectiv verifica cuvantul: stingher.
7. adjectiv verifica cuvantul: necunoscut.
8. adjectiv extern. (Probleme - preocuparilor noastre.)
Varianta definitie 5: Strain adjectiv m., substantiv masculin, plural straini; f. singular straina, plural straine
Varianta definitie 6: StrĂin -a (-i, -e) si substantival 1) Care tine de alta tara; propriu altei tari. Turisti -i. 2) Care este originar din alta parte. Om -. ♢ Prin -i printre oameni necunoscuti; departe de casa, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu apartine vorbitorului. Lucruri -e. 4) (despre persoane) Care nu se afla in relatii de rudenie; care nu este inrudit; care este membru al altei familii. Copil -. 5) Care impartaseste conceptii contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de alta natura. 6) si adverbial Care este despartit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natura) de mediul in care se afla. Corp -. 8) Care nu se leaga (de ceva); care este departe (de ceva). - de aceste preocupari. /<lat. extraneus
Varianta definitie 7: Strain (-na), adjectiv –
1. Venetic, din alta parte. –
2. Necunoscut. –
3. Care nu este familiar. –
4. Al altuia, diferit. – Varianta cuvant invechit strein, stri(i)n si der.
Limba Latina extraneus (Miklosich, Cons., I, 58; Cihac, I, 264; Koerting 3526).
Acest etimon admis de filologia mai veche a fost respins de moderni, din cauza dificultatii fonetice: rezultatul normal pare ca ar trebui sa fie *strii.
Totusi este evident ca acest cuvint a suferit o alterare inca din lat., conform rezultatele aberante din limba italiana straino (Rohlfs, Ital., 464), tosc., umbr. straino, calabr. strainu „fara stapin”.
Desi nu stim sa explicam mecanismul acestei modificari, se poate admite o metateza a lui i (extraneus › *extrainu), ca in rubeus › roib, habeat › aiba etcetera În fine, proba irefutabila ca avem de a face cu un element mostenit este prezenta der. astrina „a instraina” cu forma rotacizata astriirat in secolul XVI (conform DAR).
Este necesar, prin urmare, sa pornim de la o faza intermediara a limba latina extraneus; dar cele care s-au aratat pina acum nu par sigure (lat. exterraneus, Cretu 371; limba latina *exterrinus, Densusianu, Rom., XXXIII, 286 si R. critica, V, 134; limba latina *extralienus, Puscariu, Dacor., VIII, 105).
Oricum, der. din limba slava (veche) straninŭ „pelegrin” (Weigand, Jb., III, 214; Puscariu 1651; Procopovici, Dacor, IV, 1157; REW 3098) sau limba slava (veche) stranŭ „regiune” (Skok, Arch.
Rom., VIII, 159) pare si mai dificil si nu se potriveste cu alte imprumuturi, conform strana.
Derivat (in)straina (var. cuvant invechit astrina), verb (a trimite in strainatate, a despaminteni; a aliena; a intoarce simpatia in ostilitate); instrainator, adjectiv (care instraineaza); strainatate, substantiv feminin (tara care nu este patria); instrainatate, substantiv feminin (invechit, exil, surghiun); straineste, adverb (ca strainii); strainism, substantiv neutru (xenofilie; cuvint strain).
Alte informatii despre acest cuvant
Cuvantul este compus din: 7 litere. Cuvantul incepe cu litera "s" si se termina cu litera "n"
DexDefinitie.com este un site dictionar al limbii romane. Gasiti aici aproape toate cuvintele din limba romana, impreuna cu explicatii (definitii). Mai gasiti si statistici legate de fiecare cuvant. Baza de date contine 131.563 de definitii, explicatii, antonime, sinonime.
Site-ul functioneaza excelent pe telefoane mobile Android is iOS. Daca aveti de adaugat vreun cuvant, de facut o corectare, va rugam sa folositi pagina de contact pentru a ne trimite un mesaj.
