Stup
Definitie, sens si explicatie
1Stup, stupi, substantiv masculin
1. Adapost natural sau special confectionat pentru albine, unde acestea traiesc in familii, formeaza fagurii si depun mierea; prin extensiune adapostul impreuna cu albinele si cu fagurii; stiubei. ♢ Expresie A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multa avere.
2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Limba Latina *stypus.
1. Adapost natural sau special confectionat pentru albine, unde acestea traiesc in familii, formeaza fagurii si depun mierea; prin extensiune adapostul impreuna cu albinele si cu fagurii; stiubei. ♢ Expresie A fi (bogat) ca un stup sau a fi (ori a se face) stup de bani = a fi (sau a deveni) foarte bogat, a aduna multa avere.
2. Totalitatea albinelor dintr-un stup (1); familie de albine. – Limba Latina *stypus.
2Stup substantiv verifica cuvantul: stiubei.
3Stup substantiv masculin, plural stupi
4Stup -i m. 1) Adapost (natural sau facut de oameni) pentru albine, in care acestea produc mierea; stiubei. ♢ A fi - de bani a avea foarte multi bani. 2) Totalitate a albinelor dintr-un stup; familie de albine. /<lat. stupus, ngr. stopos
5Stup (-pi), substantiv masculin – stiubei, roi, matca. – Mr. stup.
Sb. stup „stilp”, din limba slava (veche) stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stilp).
Conform: limba sarba: stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloana” fata de rut. stub „trunchi gaunos”), caci un trunchi gol era forma curenta a stupului primitiv.
Totusi acest etimon a fost respins si s-a preferat in general limba latina *stupus ‹ limba greaca (veche) στύπος (Meyer, If, Vi, 121; Puscariu, Conv.
Lit., Xxxix, 50; Diculescu, Elementele, 463; Rew 8334; Candrea), care nu pare mai convingator.
Din aceiasi radacina limba slava (veche), prin intermediul rut. deja citat, provine stiob, substantiv neutru (vas de lemn pentru laturi), si de aici, cu sufix dim., stiubei, substantiv neutru (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troaca).
Înrudirea intre stup si stiubei, a fost pusa la indoiala, datorita diferentelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferente existau deja in limba slava (veche) Derivat stupar, substantiv masculin (prisacar); stuparie, substantiv feminin (stupina; apicultura); stuparit, substantiv neutru (apicultura); stupina, substantiv feminin (prisaca); stupinita, substantiv feminin (planta, Platanthera bifolia, P. chlorantha).
Sb. stup „stilp”, din limba slava (veche) stlŭpŭ, stlŭbŭ (› stilp).
Conform: limba sarba: stublina, stuga „trunchi gol de arbore”, stub „coloana” fata de rut. stub „trunchi gaunos”), caci un trunchi gol era forma curenta a stupului primitiv.
Totusi acest etimon a fost respins si s-a preferat in general limba latina *stupus ‹ limba greaca (veche) στύπος (Meyer, If, Vi, 121; Puscariu, Conv.
Lit., Xxxix, 50; Diculescu, Elementele, 463; Rew 8334; Candrea), care nu pare mai convingator.
Din aceiasi radacina limba slava (veche), prin intermediul rut. deja citat, provine stiob, substantiv neutru (vas de lemn pentru laturi), si de aici, cu sufix dim., stiubei, substantiv neutru (Mold., stup; Olt., Trans., albie, troaca).
Înrudirea intre stup si stiubei, a fost pusa la indoiala, datorita diferentelor de consonantism (Tiktin); dar aceste diferente existau deja in limba slava (veche) Derivat stupar, substantiv masculin (prisacar); stuparie, substantiv feminin (stupina; apicultura); stuparit, substantiv neutru (apicultura); stupina, substantiv feminin (prisaca); stupinita, substantiv feminin (planta, Platanthera bifolia, P. chlorantha).