Definitie Stăpîn -ni - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Stapin (-ni), substantiv masculin –
1. Suveran, domn. –
2. Proprietar, posesor. –
3. Patron. – Megl. stapǫn.
Origine incerta.
Este considerat de obicei drept der. din limba slava (veche) stopanŭ (Miklosich, Fremdw., 127; Miklosich, Lexicon, 885; Cihac, II, 361; Lambrior 103; Tiktin; Conev 59; Candrea; Rosetti, GS, V, 158), conform bulgara stopan(in), limba sarba: stopanin, limba albaneza stopan „baci, sames”.
Pentru aceasta ipoteza exista doua obiectii; prima se refera la dificultatea trecerii lui an › in intr-un element limba slava (veche), nu este de netrecut, conform smintina, stina.
A doua, destul de serioasa, consta in faptul ca aceste cuvinte sint izolate in limba slava (veche) si ca lipseste corespondenta cu familiile cunoscute, ceea ce duce la presupunerea ca nu sint la origine limba slava (veche), ci imprumuturi, dupa unii din limba albaneza sau poate din rom.
Aceasta circumstanta este destul de ingrijoratoare; si corespondenta formala cu jupin permite orientarea spre un cuvint autohton (conform Miklosich, Slaw.
Elem., 10; Philippide, II, 14).
Ipotezele emise pina acum nu par fericite: din limba albaneza štëpë „casa” (Papahagi, Notite etimologice, 43); in loc de *istopanus, metateza improbabila de la un limba latina *hospitanus ‹ hospes (Laurian si Maxim; Barič, Albanorum.
Studien, 13; Puscariu, Dacor., III, 379; Capidan, Raporturile, 149; conform Philippide, II, 733 si Tagliavini, Arch.
Rom., XII, 213); dintr-un limba latina *stipanus ‹ stips (Giuglea, Dacor., III, 610-6; conform observatiile lui Skok, Arhiv za Arbanašku Starinu, II, 339); din numele Stephanus, rege al Ungariei (B. Migliorini, Dal. nome proprio al nome commune, Ginebra, 1927, 311; conform impotriva Tagliavini, Arch.
Rom., XII, 213); dintr-un limba latina stephanus ‹ limba greaca (veche) στέφανος (Puscariu, Dacor., VII, 456; Puscariu, Lr., 286); de origine balcanica (Sandfeld 94).
Derivat stapina, substantiv feminin (patroana, suverana); stapinesc, adjectiv (de stapin); stapini, verb (a avea in proprietate; a poseda; a guverna, a domni, a exercita puterea suprema; a domina, a supune; a struni, a impiedica, a reprima, a tempera; reflexiv, a se domina, a se infrina); stapinie, substantiv feminin (invechit, dominatie, seniorie); stapinire, substantiv feminin (domnie, seniorie; proprietate, pozitie; guvern, administratie, autoritate); stapinitor, adjectiv (care poseda, care domina; substantiv masculin, proprietar, domn); instapini, verb (a da in posesie); nestapinit, adjectiv (de nespus, neimblinzit, irezistibil).