Definitie Stărui - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: STĂRUi, stắrui, verb IV.
Intranzitiv
1. A ruga insistent si in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista.
2. A ramane statornic, neclintit (intr-o actiune, intr-un sentiment, intr-o hotarare etcetera); a persevera, a persista. ♦ A lucra cu perseverenta la ceva.
3. A continua sa fie, sa existe; a se mentine, a dainui. [Prez. indicativ si: staruiesc] – Din bulgara Staraija se.

Varianta definitie 2: STĂRUi verb verifica cuvantul: aspira, baza, bizui, consista, consta, conta, dori, fundamenta, increde, intemeia, jindui, nazui, pofti, pretinde, rezida, ravni, sprijini, sta, tinde, tinti, urmari, visa, viza.

Varianta definitie 3: STĂRUi verb
1. verifica cuvantul: insista.
2. a insista, a persevera, a persista. (A - in actiunea inceputa.)
3. verifica cuvantul: inca-patana.
4. verifica cuvantul: persista.
5. verifica cuvantul: mentine.

Varianta definitie 4: Starui verb, indicativ si conjunctie: prezent 1 si 2 singular starui, 3 singular si plural staruie, imperfect 3 singular staruia

Varianta definitie 5: A STĂRUi starui intranzitiv 1) A da dovada de insistenta; a insista. 2) A pastra statornicie (in actiuni, atitudini sau sentimente); a sta cu fermitate pe aceeasi pozitie; a persista; a persevera; a insista. 3) A-si perpetua existenta; a continua sa fie; a dainui; a persista; a dura. /stare + sufix -ui

Varianta definitie 6: Starui (-uesc, -it), verb –
1. (Înv.) A se baza, a consista. –
2. A persevera, a continua. –
3. A permanentiza, a dura, a dainui in aceleasi conditii. –
4. (Înv.) A-si indrepta privirea, a avea in vedere. –
5. A insista, a persista, a se incapatina. –
6. A sprijini, a recomanda, a aprecia, a ocroti.
Pare formatie culta, pornind de la stare, pentru a obtine cu ajutorul sufix nuantele pe care limbile romanice le indica prin intermediul pref. (Tiktin; Candrea), conform dare si darui, tirg si tirgui etcetera Apare pentru prima oara la Cantemir.
În evolutia sa semantica ar fi putut sa se sprijine pe pol. staworać „a insista”, conform ceh. starati „a insista” (Cihac, II, 363; Conev 98); dar aceasta coincidenta ar putea fi intimplatoare.
Derivat staruinta, substantiv feminin (permanenta, persistenta; insistenta; perseverenta; favoare, protectie); staruitor, adjectiv (insistent).