Stăruință
Definitie, sens si explicatie
1Stăruință, staruinte, substantiv feminin
1. Faptul de a starui (1); rugaminte, cerere repetata si insistenta; insistenta, staruire, staruiala. ♢ Locutiune adverb Cu staruinta = in mod insistent.
2. Perseverenta, tenacitate, (intr-o actiune, intr-un sentiment etcetera). ♦ Silinta, straduinta intr-o actiune. – Starui + sufix -inta.
1. Faptul de a starui (1); rugaminte, cerere repetata si insistenta; insistenta, staruire, staruiala. ♢ Locutiune adverb Cu staruinta = in mod insistent.
2. Perseverenta, tenacitate, (intr-o actiune, intr-un sentiment etcetera). ♦ Silinta, straduinta intr-o actiune. – Starui + sufix -inta.
2Stăruință substantiv
1. insistenta, perseverenta, persistenta, statornicie, tenacitate, (rar) perseveratie, (invechit) staruiala, staruire. (O - demna de lauda.)
2. perseverenta, rabdare, tenacitate. (Dovedeste multa - in actiunile sale.)
3. verifica cuvantul: perseverenta.
4. verifica cuvantul: tenacitate.
1. insistenta, perseverenta, persistenta, statornicie, tenacitate, (rar) perseveratie, (invechit) staruiala, staruire. (O - demna de lauda.)
2. perseverenta, rabdare, tenacitate. (Dovedeste multa - in actiunile sale.)
3. verifica cuvantul: perseverenta.
4. verifica cuvantul: tenacitate.
3Staruinta substantiv feminin, g.-d. art. staruintei; plural staruinte
4Stăruință -e f. 1) Efort (fizic sau intelectual) in realizarea unui lucru sau in atingerea unui scop; silinta; sarguinta; straduinta. ♢ Cu - a) in mod staruitor; b) in mod insistent. 2) Neclintire in sustinerea unei pareri sau in realizarea unui lucru; perseverenta; tenacitate; insistenta; asiduitate. /a starui + sufix -inta