Subordonare
Definitie, sens si explicatie
1Subordonare, subordonari, substantiv feminin Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – Verifica cuvantul: Subordona.
2Subordonare substantiv
1. verifica cuvantul: dependenta.
2. (invechit) subordinatie. (Relatii de -.)
3. subsumare. (- intereselor personale celor generale.)
4. (Gram.) (invechit) subordinatie. (Coordonarea si -.)
1. verifica cuvantul: dependenta.
2. (invechit) subordinatie. (Relatii de -.)
3. subsumare. (- intereselor personale celor generale.)
4. (Gram.) (invechit) subordinatie. (Coordonarea si -.)
3Subordonare (log. si Subordinare) substantiv feminin (silabe mf. sub-) ordonare
4Subordonare -ari f. 1) v. A subordona. 2) lingv.
Raport sintactic de dependenta gramaticala a unei propozitii de alta propozitie (sau a unui cuvant de alt cuvant). [G.-d. Subordonarii] /v. a subordona
Raport sintactic de dependenta gramaticala a unei propozitii de alta propozitie (sau a unui cuvant de alt cuvant). [G.-d. Subordonarii] /v. a subordona
5Subordonare substantiv feminin Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta, supunere. ♦ Raportul de dependenta a unei propozitii de alta; cuprinderea unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare; raportul de la specie la gen. [Varianta subordinare substantiv feminin / < Subordona].
6Subordonare substantiv feminin
1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere.
2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent.
3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)
1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere.
2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent.
3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)