Definitie Subordonare - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Subordonare, subordonari, substantiv feminin Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta. ♦ (Log.) Raport de concordanta intre doua notiuni, de la notiunea subordonata speciei la notiunea gen. ♦ Raport sintactic intre doua elemente lingvistice (cuvinte, constructii, propozitii), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celalalt. ♦ Raport de ierarhie intre organele puterii de stat sau intre cele ale administratiei de stat, ori intre acestea si organele puterii care le-au ales, in temeiul caruia organul superior indrumeaza si controleaza activitatea organului inferior. – Verifica cuvantul: Subordona.

Varianta definitie 2: Subordonare substantiv
1. verifica cuvantul: dependenta.
2. (invechit) subordinatie. (Relatii de -.)
3. subsumare. (- intereselor personale celor generale.)
4. (GRAM.) (invechit) subordinatie. (Coordonarea si -.)

Varianta definitie 3: Subordonare (log. si Subordinare) substantiv feminin (silabe mf. sub-) ordonare

Varianta definitie 4: Subordonare -ari f. 1) v. A subordona. 2) lingv.
Raport sintactic de dependenta gramaticala a unei propozitii de alta propozitie (sau a unui cuvant de alt cuvant). [G.-D. Subordonarii] /v. a subordona

Varianta definitie 5: Subordonare substantiv feminin Actiunea de a subordona si rezultatul ei; dependenta, supunere. ♦ Raportul de dependenta a unei propozitii de alta; cuprinderea unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare; raportul de la specie la gen. [Varianta subordinare substantiv feminin / < Subordona].

Varianta definitie 6: Subordonare substantiv feminin
1. actiunea de a subordona; dependenta, supunere.
2. raport sintactic de dependenta gramaticala intre un element subordonat si un element regent.
3. cuprindere a unei notiuni cu sfera mai mica in alta cu sfera mai mare. (< subordona)