Subordonat -ă
Definitie, sens si explicatie
1Subordonat, -ă, subordonati, -te, adjectiv Dependent de cineva sau de ceva, aflat intr-o relatie de subordonare. ♦ Propozitie subordonata (si substantivat, f.) = propozitie care depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitie, indeplinind functiunea unei parti de propozitie a regentei; propozitie secundara. ♦ (Substantivat) Subaltern. – Din franceza Subordonne.
2Subordonat antonim: autonom, nesubordonat
3Subordonat adjectiv , substantiv
1. adjectiv verifica cuvantul: dependent.
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: subaltern.
3. adjectiv subsumat. (Notiune -.)
4. adjectiv (Gram.) dependent, secundar. (Propo-zitie -.)
1. adjectiv verifica cuvantul: dependent.
2. adjectiv , substantiv verifica cuvantul: subaltern.
3. adjectiv subsumat. (Notiune -.)
4. adjectiv (Gram.) dependent, secundar. (Propo-zitie -.)
4Subordonat (log. si Subordinat) adjectiv m. (silabe mf. sub-), plural subordonati; f. singular subordonata, plural subordonate
5Subordonat1 -ta (-ti, -te) v. A subordona. ♢ (Propozitie) -ta propozitie secundara dependenta de o regenta. /<fr. subordonne
6Subordonat2 -ta (-ti, -te) m. si f.
Persoana care se supune unui sef, care se afla in subordine; subaltern. /<fr. subordonne
Persoana care se supune unui sef, care se afla in subordine; subaltern. /<fr. subordonne
7Subordonat, -ă adjectiv Aflat in subordine; dependent de cineva sau de ceva. ♢ Propozitie subordonata (si substantiv feminin) = propozitie care determina o alta propozitie, depinzand de ea; propozitie secundara; notiune subordonata = notiune mai putin generala care se cuprinde in alta cu sfera mai mare. substantiv masculin si feminin: Inferior; subaltern. [Varianta subordinat, -a adjectiv / conform franceza subordonne].
8Subordonat, -ă I. adjectiv care se subordoneaza. o propozitie -a (si substantiv feminin) = propozitie care determina o alta propozitie, depinzand de ea; propozitie secundara; notiune -a = notiune mai putin generala care se cuprinde in alta cu sfera mai mare.
Ii. substantiv masculin f. inferior; subaltern. (< franceza subordonne)
Ii. substantiv masculin f. inferior; subaltern. (< franceza subordonne)