Supin
Definitie, sens si explicatie
1Supin, supine, substantiv neutru Mod nepersonal al unui verb, precedat in mod obligatoriu de una dintre prepozitiile „de”, „la” etcetera, avand aceeasi forma ca participiul trecut, de care se deosebeste prin aceea ca nu este variabil. – Din limba latina Supinum, franceza Supin.
2Supin substantiv neutru, plural supine
3Supin -e n. gram.
Mod nepersonal al verbului, avand aceeasi forma ca participiul trecut, dar nevariabila si precedata de anumite prepozitii. /<lat. supinum
Mod nepersonal al verbului, avand aceeasi forma ca participiul trecut, dar nevariabila si precedata de anumite prepozitii. /<lat. supinum
4Supin substantiv neutru (Gram.) Mod nepredicativ care denumeste actiunea verbala, avand aceeasi forma cu participiul, dar precedat de prepozitie. [Plural -ne, -nuri. / conform limba latina supinum, franceza supin].
5Supin substantiv neutru mod verbal nepersonal precedat de prepozitia de sau la, care exprima actiunea intr-un chip general, abstract, insa ca un deziderat. (< limba latina supinum, franceza supin)