Suplica
Definitie, sens si explicatie
1Suplica, suplic, verb I. Intranzitiv (Înv.) A se ruga de cineva cu staruinta si umilinta. – Din lat., limba italiana Supplicare.
2Suplica verb (silabe -pli-), indicativ prezent 1 singular suplic, 3 singular si plural suplica
3Suplica (-c, -at), verb – A se ruga de cineva.
Limba Latina supplicare (secolul Xix), limba italiana supplicare. – Derivat suplica, substantiv feminin (cerere, jalba), din franceza supplique; suplicant, substantiv masculin, din limba italiana supplicante.
Limba Latina supplicare (secolul Xix), limba italiana supplicare. – Derivat suplica, substantiv feminin (cerere, jalba), din franceza supplique; suplicant, substantiv masculin, din limba italiana supplicante.