Supranume
Definitie, sens si explicatie
1Supranume, supranume, substantiv neutru Nume adaugat la numele propriu al unei persoane in semn de cinste sau pentru a o distinge printr-o caracteristica sau printr-o circumstanta de alta persoana cu acelasi nume. ♦ Porecla. – Supra- + Nume (dupa franceza surnom).
2Supranume substantiv nume, porecla, (livresc) cognomen, (frantuzism) sobrichet, (invechit si reg.) sclitada, (Oltenia, Muntenia si Transilvania) ponos, (invechit) porecli-tura. (I-a pus ca - ...)
3Supranume substantiv neutru (silabe -pra-) → nume
4Supranume - n.
Nume adaugat la numele individual al unei persoane, in semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtand acelasi nume. /supra- + nume
Nume adaugat la numele individual al unei persoane, in semn de cinste sau pentru a o distinge de altele purtand acelasi nume. /supra- + nume
5Supranume substantiv neutru Nume adaugat la numele propriu al unei persoane. ♦ Porecla. [Plural invar. / < Supra- + Nume, dupa franceza surnom].
6Supranume substantiv neutru nume adaugat la numele propriu al unei persoane, in semn de cinste sau pentru a o deosebi de alta persoana cu acelasi nume. ♢ porecla. (dupa franceza surnom)