Surd -ă
Definitie, sens si explicatie
1Surd, -ă, surzi, -de, adjectiv
1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau partial) de auz. ♦ Figurativ Care nu vrea sa auda, sa inteleaga; neinduplecat, nesimtitor, fara suflet. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) De(-a) surda = in zadar, degeaba. ♢ Expresie A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari, a nu se impresiona de ceva, a ramane rece, neintelegator.
2. (Fon.; despre consoane; si substantivat, f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale.
3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata, lipsit de rezonanta; slab, inabusit, infundat, confuz. ♢ (În sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtie acustica foarte ridicata, folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Figurativ (Despre sentimente, conflicte etcetera) Mocnit, ascuns, tainuit. ♦ Figurativ (Despre senzatii, dureri etcetera) Înabusit; nedefinit, vag. – Din limba latina Surdus.
1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau partial) de auz. ♦ Figurativ Care nu vrea sa auda, sa inteleaga; neinduplecat, nesimtitor, fara suflet. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) De(-a) surda = in zadar, degeaba. ♢ Expresie A ramane surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitari, a nu se impresiona de ceva, a ramane rece, neintelegator.
2. (Fon.; despre consoane; si substantivat, f.) Care se emite fara participarea coardelor vocale.
3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuata, lipsit de rezonanta; slab, inabusit, infundat, confuz. ♢ (În sintagma) Camera surda = incapere cu absorbtie acustica foarte ridicata, folosita pentru masuratori acustice speciale. ♦ Figurativ (Despre sentimente, conflicte etcetera) Mocnit, ascuns, tainuit. ♦ Figurativ (Despre senzatii, dureri etcetera) Înabusit; nedefinit, vag. – Din limba latina Surdus.
2Surd antonim: sonor
3Surd adjectiv verifica cuvantul: ascuns, confuz, difuz, imprecis, indefinit, indiferent, neclar, nedefinit, nedeslusit, nelamurit, nepasator, neprecis, nesimtitor, retinut, tainuit, vag.
4Surd adjectiv
1. (Medical) (Bucovina si Mold.) pliurd, (prin Olt. si Muntenia) purd. (Om -; ureche -.)
2. (Fon.) afon. (Consoana -.)
3. verifica cuvantul: inabusit.
1. (Medical) (Bucovina si Mold.) pliurd, (prin Olt. si Muntenia) purd. (Om -; ureche -.)
2. (Fon.) afon. (Consoana -.)
3. verifica cuvantul: inabusit.
5Surd adjectiv m., plural surzi; f. singular surda, plural surde
6Surd -da (-zi, -de) 1) si substantival Care este lipsit de simtul auzului. ♢ A face pe -dul a se preface ca nu aude sau ca nu intelege. A bate toba (sau Toaca) la urechile -dului a vorbi in zadar. -dul nu aude, dar le (sau O) Potriveste se spune despre cineva care da la o intrebare cu totul alt raspuns, decat cel asteptat. Du-te (sau Sa te duci) unde a dus -dul roata si mutul iapa se spune cuiva, pe care il alungi si nu vrei sa mai stii nimic despre el. 2) figurat Care vadeste o nepasare absoluta; caruia nu-i pasa de necazurile altuia. 3) si substantival Care nu are rezonanta; lipsit de sonoritate; mat; sters. Vuiet -.
A raspuns -. ♢ Consoana -da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etcetera) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere -da. /<lat. surdus
A raspuns -. ♢ Consoana -da consoana care este emisa fara vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stari, sentimente, senzatii etcetera) Care este putin pronuntat; care nu se manifesta acut. Durere -da. /<lat. surdus
7Surd (-da), adjectiv –
1. Care nu aude. –
2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd.
Limba Latina surdus (Puscariu 1700; Rew 8474); conform limba italiana, sp. sordo, prov., cat. sort, franceza sourd, port. surdo, limba albaneza surdh; (Philippide, Ii, 656). – Derivat de(-a) surda, adverb (degeaba, inutil), cu o evolutie asemanatoare limba latina absurdus, conform franceza dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare sa prezinte interes), mr. na surda; surda, substantiv feminin (becata, Gallinazo gallinula), dupa franceza sourde; surdomut, substantiv masculin, dupa franceza sourd-muet; surditate, substantiv feminin, dupa franceza surdite; surzi (var. asurzi), verb (a face sa-si piarda auzul; a ramine surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din limba latina surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), substantiv feminin (surditate); surzila, substantiv masculin (porecla pentru un surd); surdina, substantiv feminin, din franceza sourdine.
1. Care nu aude. –
2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd.
Limba Latina surdus (Puscariu 1700; Rew 8474); conform limba italiana, sp. sordo, prov., cat. sort, franceza sourd, port. surdo, limba albaneza surdh; (Philippide, Ii, 656). – Derivat de(-a) surda, adverb (degeaba, inutil), cu o evolutie asemanatoare limba latina absurdus, conform franceza dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare sa prezinte interes), mr. na surda; surda, substantiv feminin (becata, Gallinazo gallinula), dupa franceza sourde; surdomut, substantiv masculin, dupa franceza sourd-muet; surditate, substantiv feminin, dupa franceza surdite; surzi (var. asurzi), verb (a face sa-si piarda auzul; a ramine surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din limba latina surdescĕre, vulgar *surdῑre; surzie (var. surdenie), substantiv feminin (surditate); surzila, substantiv masculin (porecla pentru un surd); surdina, substantiv feminin, din franceza sourdine.