Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Surd -ă

1 * Cuvantul cu diacritice: surd -ă
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: SURD, -Ă, surzi, -de, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz. ♦ Figurativ Care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet. ♢ Locutiune adverb (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ♢ Expresie A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător. 2. (Fon.; despre consoane; și substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz. ♢ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ Figurativ (Despre sentimente, conflicte etcetera) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ Figurativ (Despre senzații, dureri etcetera) Înăbușit; nedefinit, vag. – Din limba latina surdus.

2 * Cuvantul cu diacritice: surd
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: Surd antonim: sonor

3 * Cuvantul cu diacritice: surd
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: SURD adjectiv verifica cuvantul: ascuns, confuz, difuz, imprecis, indefinit, indiferent, neclar, nedefinit, nedeslușit, nelămurit, nepăsător, neprecis, nesimțitor, reținut, tăinuit, vag.

4 * Cuvantul cu diacritice: surd
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: SURD adjectiv 1. (MEDICAL) (Bucovina și Mold.) pliurd, (prin Olt. și Muntenia) purd. (Om -; ureche -.) 2. (FON.) afon. (Consoană -.) 3. verifica cuvantul: înăbușit.

5 * Cuvantul cu diacritice: surd
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: surd adjectiv m., plural surzi; f. singular surdă, plural surde

6 * Cuvantul cu diacritice: surd -dă -zi -de
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: SURD -dă (-zi, -de) 1) și substantival Care este lipsit de simțul auzului. ♢ A face pe -dul a se preface că nu aude sau că nu înțelege. A bate toba (sau toaca) la urechile -dului a vorbi în zadar. -dul nu aude, dar le (sau o) potrivește se spune despre cineva care dă la o întrebare cu totul alt răspuns, decât cel așteptat. Du-te (sau să te duci) unde a dus -dul roata și mutul iapa se spune cuiva, pe care îl alungi și nu vrei să mai știi nimic despre el. 2) figurat Care vădește o nepăsare absolută; căruia nu-i pasă de necazurile altuia. 3) și substantival Care nu are rezonanță; lipsit de sonoritate; mat; șters. Vuiet -. A răspuns -. ♢ Consoană -dă consoană care este emisă fără vibrarea coardelor vocale. 4) fig. (despre stări, sentimente, senzații etcetera) Care este puțin pronunțat; care nu se manifestă acut. Durere -dă. limba latina surdus

7 * Cuvantul cu diacritice: surd -dă
Cuvantul fara diacritice: surd

Definitie: surd (-dă), adjectiv – 1. Care nu aude. – 2. Slab, care nu se aude. – Mr., megl., istr. surd. Limba Latina surdus (Pușcariu 1700; REW 8474); conform limba italiana, sp. sordo, prov., cat. sort, franceza sourd, port. surdo, limba albaneza surdh; (Philippide, II, 656). – Derivat de(-a) surda, adverb (degeaba, inutil), cu o evoluție asemănătoare limba latina absurdus, conform franceza dialogue de sourds (contaminarea cu degeaba, Gamillscheg, Olt., 111, nu pare să prezinte interes), mr. na surda; surdă, substantiv feminin (becață, Gallinazo gallinula), după franceza sourde; surdomut, substantiv masculin, după franceza sourd-muet; surditate, substantiv feminin, după franceza surdite; surzi (var. asurzi), verb (a face să-și piardă auzul; a rămîne surd; a amortiza, a atenua zgomotul), din limba latina surdescĕre, vulgar surdῑre; surzie (var. surdenie), substantiv feminin (surditate); surzilă, substantiv masculin (poreclă pentru un surd); surdină, substantiv feminin, din franceza sourdine.