Definitie Sus - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: Sus adverb
1. Într-un loc mai ridicat sau mai inalt (decat altul); la inaltime; deasupra. ♢ Locutiune adjectiv De sus = A) care este asezat in partea nordica sau in partea mai ridicata a unui teren; B) care vine sau porneste de la un organ de conducere; C) care face parte din clasele privilegiate; care apartine acestor clase.
De din sus (de...) = care se afla mai la deal (de...); ceva mai incolo, mai departe. ♢ Locutiune adverb Pe sus = A) prin aer, prin vazduh; B) in zbor, zburand; C) cu un vehicul sau purtat (in carca, pe brate etcetera). (Pe) din sus de... = mai la deal de..., mai incolo, mai departe de...
Mai sus de... = mai la nord de... ♢ Locutiune prep. (Substantivat, n.) Din susul... = A) din partea de deasupra; B) dintr-o regiune superioara, mai la deal de... ♢ Expresie De sus in jos sau de jos in sus = in directie verticala (ascendenta sau descendenta).
De sus (si) pana jos = in intregime, tot.
În sus si in jos = incoace si incolo, de colo-colo.
Cu fata in sus = (despre oameni) culcat pe spate.
Cu gura in sus = (despre obiecte care au o deschizatura) cu deschizatura in partea de deasupra.
Cu fundul in sus = intors pe dos, ravasit; in dezordine; figurat morocanos, furios.
A duce (sau a lua, a aduce pe cineva) pe sus = a duce (sau a lua, a aduce pe cineva) cu forta, cu sila.
A-i sta (cuiva) capul sus = a fi in viata, a trai.
A se tine (sau a fi, a umbla) cu nasul pe sus = a fi infumurat, ingamfat. (Substantivat, n.) A rasturna (sau a intoarce, a pune ceva) cu susul in jos = a pune (ceva) in dezordine; a rascoli, a ravasi.
A privi (sau a masura cu ochii) pe cineva de sus in (sau pana) jos si de jos in (sau pana) sus = a examina (pe cineva) cu atentie sau cu neincredere. ♦ În camerele din partea superioara a unei case, la etaj. ♦ (În legatura cu pozitia unui astru) Deasupra orizontului, pe cer. ♦ (Popular) Departe (in inaltime). ♦ (În loc. adjectiv ) Sus-pus = care este intr-o situatie sociala inalta. ♢ Expresie A lua (sau a privi pe cineva) de sus = a trata (pe cineva) ca pe un inferior, a privi (pe cineva) cu dispret, cu aroganta.
A vorbi (cuiva sau cu cineva) de sus = a vorbi (cu cineva) arogant, insolent, obraznic.
2. Înspre un loc sau un punct mai ridicat; in directie verticala, in inaltime; in aer, in spatiu, in vazduh. ♢ Locutiune adjectiv si adverb În sus = ridicat, drept, in pozitie verticala. ♢ Locutiune adverb În sus = A) spre inaltime, la deal; B) in aer, in vazduh, in directia cerului; C) dincotro curge o apa, in directia izvorului. ♢ Expresie A sari in sus = a tresari (de bucurie, de spaima, de manie etcetera); a izbucni. ♦ (Substantivat, n.; in loc. prep.) În susul... = A) in partea superioara (a unui lucru); B) in sens contrar cursului unei ape; C) inspre partea mai ridicata a unei asezari sau inspre nord.
Din susul... = A) din directia izvorului unei ape; B) dinspre partea mai ridicata a unui teren; dinspre nord. ♦ (Cu valoare de interjectie) Strigat de comanda echivalent cu „ridica-te!”, „ridicati-va!”; prin extensiune strigat de incurajare, de aprobare, de simpatie.
3. (La comparativ, urmat de prep. „de”, indica o limita in raport cu o varsta, o greutate, o valoare) Peste, mai mult de... ♢ Expresie Mai pe sus decat = mai presus decat, mai mult decat...
4. (La comparativ, indica o pagina, un capitol, un alineat intr-un text) În cele precedente, in cele spuse sau aratate mai inainte, inapoi cu cateva pagini sau cu cateva randuri. ♦ Sus-citat = citat mai inainte, pomenit in cele spuse sau scrise inainte.
Sus-numit (si substantivat) = mentionat, amintit, citat mai inainte.
5. În registrul acut, inalt, ridicat al vocii sau al unui instrument. ♢ Expresie Sus si tare = A) ferm, categoric, energic; B) in auzul tuturor, in gura mare.
6. (În mistica crestina) În cer, in rai. ♢ Locutiune adverb De sus = de la Dumnezeu. – Limba Latina Susum (= sursum).

Varianta definitie 2: Sus antonim: jos

Varianta definitie 3: Sus adverb deasupra. (Se vede -.)

Varianta definitie 4: Sus adverb

Varianta definitie 5: Sus1 adv. 1) Într-un loc situat la o inaltime mai mare decat altul; la inaltime; deasupra. ♢ De jos in - la deal; in ascensiune. Cu fundul in - a) intors cu fata in jos; rasturnat; b) in dezordine; c) morocanos; suparat; indispus. De - a) de deasupra; din partea mai ridicata; din inaltime; b) pornind de la conducere, de la centru; c) facand parte din clasele bogate; privitor la clasele privilegiate. De - si pana jos din cap pana in picioare; in intregime; tot. A se tine (sau A fi, a umbla) cu nasul pe - a fi infumurat. A vorbi de - a vorbi arogant; a vorbi cu dispret. A lua (sau A privi) pe cineva de - a trata pe cineva ca pe un inferior; a privi cu dispret. A privi (sau A masura) cu ochii (pe cineva) de - in (sau Pana) jos a examina (pe cineva) cu atentie sau cu neincredere. Cei de - sefii (unei colectivitati). Cele de mai - cele spuse sau scrise anterior. 2) În directie verticala; in inaltime; deasupra. ♢ În - a) ridicat; b) spre un loc mai inalt; la deal; c) in aer; in directia cerului; d) in directia izvorului unei ape curgatoare. Mai - a) spre o inaltime mai mare; b) mai spre nord. Mai - de mai mult de...; peste... A sari in - a-si manifesta brusc bucuria, spaima etcetera; a tresari; a izbucni. Cu un cap mai - mult superior. Mainile - ! ordin prin care cineva e prevenit sa se predea. -! comanda adresata cuiva pentru a se ridica in picioare. Pe - a) pe deasupra; b) prin aer; c) purtat in brate; d) cu forta; fortat. 3) În cer; in rai. ♢ De - din cer; de la Dumnezeu. Cel de - Dumnezeu. 4) muz.
Înaltat; ridicat. ♢ - si tare a) (in mod) hotarat, categoric, raspicat; b) in auzul tuturor; deschis. /<lat. susum

Varianta definitie 6: Sus2 n. 1) Partea de deasupra. ♢ A rasturna (sau A intoarce) ceva (sau Toate) cu -ul in jos a face mare dezordine. 2) Partea de nord. Vant din -. /<lat. susum

Varianta definitie 7: Sus, adverb –
1. Deasupra, in inaltime. –
2. În directia muntilor. –
3. În directia izvorului unei ape. –
4. În locul anterior. – În sus, spre deal, spre inaltime. – Pe sus, in inaltime; cu un mijloc de transport; cu forta. – Mai (pre)sus, peste, deasupra. – Cel de sus, Dumnezeu. –
5. (Interj.) Hai, inainte. –
6. (Prefix) Înainte, in locul anterior; sus-amintitul. –
7. (Substantiv neutru:) Parte superioara sau anterioara. – Mr. (n)sus, megl. (an)sus, istr. sus.
Limba Latina sūsŭm (Puscariu 1703; REW 8478), forma vulgara de la sūrsŭm, conform vegl. sois, limba italiana su(so), calabr., prov., verifica cuvantul: franceza, cat. sus, sp., port. suso. – Derivat susean, substantiv masculin (muntean, locuitor de pe platou).