Definitie Săgeată - Ce inseamna si explicatie

Varianta definitie 1: SĂgeatĂ, sageti, substantiv feminin
1. Vergea de lemn, cu un varf ascutit (de fier, os, piatra) la un capat, iar la celalalt cu doua aripioare inguste, folosita in trecut (la unele populatii si astazi) ca proiectil de vanatoare sau de lupta, aruncata dintr-un arc incordat. ♢ Sageata de trasnet = nume dat de popor armelor antice gasite in pamant (inchipuite ca fiind urme de trasnete). ♦ (Adverbial) Foarte repede.
Porneste sageata. ♦ Figurativ Vorba, aluzie ironica sau rautacioasa; intepatura.
2. Indicator de directie in forma de sageata (1).
3. Fiecare dintre stalpii caselor si patulelor de la tara, care sunt fixati cu capatul de jos in grinzile temeliei si cu cel de sus in grinzile acoperisului. ♦ Aripa la moara de vant. ♦ Prajina lunga prinsa de cumpana fantanii si avand la capatul de jos ciutura sau galeata cu care se scoate apa.
4. (Matematica) Distanta maxima dintre un arc de curba si coarda care uneste extremitatile lui.
5. (Geogr.; in sintagma) Sageata litorala = forma de acumulare marina la intrarea unui fluviu sau la gura de varsare a unui fluviu in mare, care poate inchide un golf, separand o laguna.
6. Compus: sageata apei sau sageata apelor = planta erbacee acvatica cu frunze in forma de sageata si cu flori albe cu mijlocul purpuriu (Sagittaria sagittifolia). – Limba Latina Sagitta.

Varianta definitie 2: SĂgeatĂ substantiv verifica cuvantul: coarda, cordar, fulger, injunghietura, intinzator, intepatura, junghi, junghietura, parghie, sabiuta, struna, trasnet, trasnitura.

Varianta definitie 3: SĂgeatĂ substantiv
1. (regional) rapezitor, (invechit) sahaidac. (O- pornita din arc.)
2. (regional) sulita. (- pe mormantul unui tanar.)
3. (CONSTR.) (regional) sulita. (- pe coama caselor taranesti.)
4. verifica cuvantul: aripa.
5. (TEHN.) (regional) colur. (- la aripa morii de vant.)
6. (TEHNICA) fofeaza, (Moldova) col. (- la moara de vant.)
7. (GEOGR.) sageata litorala verifica cuvantul: cordon litoral.
8. (BOTANICA) sageata-apei (Sagittaria sagittifolia) = (regional) iarba-sagetii.

Varianta definitie 4: Sageata substantiv feminin, g.-d. art. sagetii; plural sageti

Varianta definitie 5: SĂgeatĂ -eti f. 1) Vergea cu varf ascutit si cu doua aripioare la capat care se arunca cu arcul. ♢ -eata-apei planta acvatica cu frunze lanceolate si cu flori albe. 2) figurat Aluzie ironica sau rautacioasa la adresa cuiva. 3) Indicator de directie. [ G.-D. Sagetii] /<lat. sagitta

Varianta definitie 6: Sageata (sageti), substantiv feminin –
1. Vergea de lemn cu virf de fier. –
2. Distanta maxima dintre un arc de curba si coarda care uneste extremitatile lui. –
3. Cordar de ferastrau. –
4. Virf in care se termina acoperisurile. –
5. Brat de scrinciob. –
6. Virf de brad care se planteaza pe mormintele tinerilor. –
7. Sagitaria (Sagittaria sagittifolia). – Mr. sadzeata.
Limba Latina sagĭtta (Puscariu 1495; REW 7508; Skok, ZRPh., LIV, 490; Jokl, REW, II, 44), conform limba italiana saetta, prov., sp. saeta, verifica cuvantul: franceza saete, cat. sageta, port. setta. – Derivat sageta, verb (a lovi, a rani, a ucide cu sageata; a arunca sageti; a impunge, a injunghia), care ar putea proveni din limba latina sagĭttāre, direct (Puscariu 1496; REW 7509), conform mr. sadzitedz, limba italiana saettare; sagetar (var. sagetas), substantiv masculin (arcas); sagetator, adjectiv (care sageteaza; patrunzator; substantiv masculin, arcas; substantiv masculin, nume de constelatie si zodie); sagetatura, substantiv feminin (tragere cu arcul, sagetare; rana facuta de sageata; junghi; paralizie, congestie cerebrala); sagetea, substantiv feminin (sabiuta, Gladiolus imbricatus); sagetica, substantiv feminin (greghetin, Geranium pratense).