1
Tăciune, tăciuni, substantiv masculin
1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără.
Expresie A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic.
2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din latină *titio, -onis.
1. Rămășiță dintr-o bucată de lemn care a ars incomplet; cărbune sau lemn în faza de ardere fără flacără.
Expresie A nu avea nici tăciune în vatră = a fi foarte sărac. Nu-i ard (nici) tăciunii în vatră, se spune despre un om (sărac) căruia îi merge prost în toate, care nu izbutește nimic.
2. Boală a plantelor (cerealiere) provocată de o ciupercă parazită care se manifestă prin distrugerea totală sau parțială a părților atacate și prin apariția în locul acestora a unei pulberi de culoare neagră; cărbune. – Din latină *titio, -onis.
DEX – dicționarul explicativ
2
Tăciune tăciuni masculin 1) Rămășiță provenită din arderea incompletă a unui corp. 2) Cărbune care arde mocnit.
Negru ca tăciunele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Silabe -ciu-] /<latină titio, tăciunonis
Negru ca tăciunele foarte negru. 3) Boală a unor cereale (porumb, grâu), caracterizată prin apariția unei pulberi negre, provocată de o ciupercă parazită; cărbune. [Silabe -ciu-] /<latină titio, tăciunonis
NODEX – noul dicționar explicativ
3
Tăciune (-ni), substantiv masculin –
1. Lemn ars pe jumătate. –
2. Mălură (Ustilago carbo). – Aromână tăciune, tucine, meglenoromână tăciuni. Latină tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; Rew 8758), conform italiană tizzone, provensală, catalană tizo, franceză tison, spaniolă tizon, portugheză tição.
Pentru sensul 2, conform calabr. tizzune, spaniolă tizon și franceză charbon, italiană carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, conform Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Derivat tăciuna, verb reflexiv (a crește tăciunele); tăciunos, adjectiv (cu tăciune; ars, carbonizat).
1. Lemn ars pe jumătate. –
2. Mălură (Ustilago carbo). – Aromână tăciune, tucine, meglenoromână tăciuni. Latină tĭtĭōnem (Pușcariu 1709; Rew 8758), conform italiană tizzone, provensală, catalană tizo, franceză tison, spaniolă tizon, portugheză tição.
Pentru sensul 2, conform calabr. tizzune, spaniolă tizon și franceză charbon, italiană carbone. Numele de tăciune pentru planta iarba lui Tatin (Symphitum officinale, conform Bogrea, Dacor., I, 338) nu pare frecvent și nici corect. – Derivat tăciuna, verb reflexiv (a crește tăciunele); tăciunos, adjectiv (cu tăciune; ars, carbonizat).
DER – dicționarul etimologic
4
Tăciune substantiv masculin, plural tăciuni
DOOM – dicționarul ortografic