Tactic -ă
Definitie, sens si explicatie
1Tactic, -ă, tactici, -ce substantiv feminin, adjectiv I. S.f.
1. Parte componenta a artei militare care se ocupa de studiul, organizarea, pregatirea si ducerea luptei pentru a indeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
2. stiinta de a determina, pentru o perioada relativ scurta, linia de conduita a unei miscari sociale sau a unui partid politic, in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada si pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener.
Totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune. Ii. Adjectiv Care tine de tactica (I), privitor la tactica; conform cu o anumita tactica. – Din franceza Tactique.
1. Parte componenta a artei militare care se ocupa de studiul, organizarea, pregatirea si ducerea luptei pentru a indeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate.
2. stiinta de a determina, pentru o perioada relativ scurta, linia de conduita a unei miscari sociale sau a unui partid politic, in functie de imprejurarile social-politice din acea perioada si pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener.
Totalitatea mijloacelor intrebuintate pentru a izbuti intr-o actiune. Ii. Adjectiv Care tine de tactica (I), privitor la tactica; conform cu o anumita tactica. – Din franceza Tactique.
2Tactic adjectiv m., plural tactici; f. singular tactica, plural tactice
3Tactic -ca (-ci, -ce) Care tine de tactica, propriu tacticii. /<fr. tactique
4Tactic, -ă adjectiv Referitor la tactica; conform cu o anumita tactica. [Conform: franceza tactique].
5Tactic, -ă I. adjectiv referitor la tactica; conform cu o anumita tactica.
Ii. substantiv feminin
1. arta organizarii si conducerii actiunilor de lupta ale trupelor.
2. mod de folosire a diferitelor forme si mijloace ale luptei revolutionare intr-o perioada relativ scurta, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, in functie de imprejurarile social-politice concrete.
3. (figurativ) mod de actiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti intr-o actiune. (< franceza tactique)
Ii. substantiv feminin
1. arta organizarii si conducerii actiunilor de lupta ale trupelor.
2. mod de folosire a diferitelor forme si mijloace ale luptei revolutionare intr-o perioada relativ scurta, pentru realizarea obiectivului fundamental strategic, in functie de imprejurarile social-politice concrete.
3. (figurativ) mod de actiune; totalitatea mijloacelor folosite de cineva pentru a izbuti intr-o actiune. (< franceza tactique)