țac
Definitie, sens si explicatie
1Țac interjectie Cuvant care imita un tacanit sau zgomotul produs la taierea unui material (cu foarfecele). ♢ Locutiune adverb Țac-pac = repede, cat ai clipi din ochi. – Onomatopee.
2Tac/tac-tac interjectie
3Țac interj. (se foloseste, de obicei repetat, pentru a reda tacanitul usor al unor obiecte sau zgomotul produs la taierea cu foarfecele) ♢ --pac intr-o clipita; repede. /Onomat.
4Tac, interjectie – Imita zgomotul produs de pocnet sau de tacanit. – Varianta taca-(taca), tanc.
Creatie expresiva, conform tac, toc, tic. – Derivat tacani, verb (a pocni, a pacani, a rapai, a ciocani), conform tacani, clantani; tacaneala, substantiv feminin (lovituri cadentate; Arg., forcfeci); tacanitura (var. tacaraie), substantiv feminin (tacanit); tacanit, substantiv neutru (zornait, pocnet).
Legatura acestor cuvinte cu limba sarba:, cr. ciknuti „a fosni” (Cihac, Ii, 428; Conev 95) este indoielnica.
Țacla (var. tagla, tigla), substantiv feminin (Trans., virf de sageata; par, bat, ciomag; frigaruie de lemn) apartine aceleiasi intentii expresive, conform cioacla fata de cioc; numele i se datoreaza zgomotului de lovire produs de virf la izbirea de un obstacol.
Legatura cu limba germana Zacke, mag. csak (Cihac, Ii, 534; Scriban) nu este probabila. – Derivat intigla (var. integla, intigli), verb (a scoate virful; a infige; a intepa); intiglat, adjectiv (ascutit, infipt; picant, acerb, intepator; acut, cu ton inalt); tigla (var. ticla(u), ticlau), substantiv feminin si n. (culme, pisc), in Mold. si Trans. (dupa Philippide, Ii, 738, in legatura cu limba albaneza tsikëlë, care pare sa provina din rom.; dupa Lacea, Dacor., Iii, 747, din mag. szikla „turn”); tacalau, substantiv neutru (turma mica), a carui explicatie nu este clara; tingalau (var. tingalau, Olt. ticarau), substantiv neutru (clopotel), cu infix nazal (dupa Candrea, in legatura cu limba sarba: cingara, mag. csengo); tingani, verb (a rasuna), varianta a lui zangani; tiglean (var. tiglete, ticlete), substantiv masculin (pitigoi, Parus maior), numit asa din cauza timbrului ascutit al glasului sau (dupa Cihac, Ii, 525, din mag. cinke); toanga, substantiv feminin (Trans., clopotel); tuclau (var. ticlau), substantiv neutru (Mold., virf, culme); tuglui (var. tuclui), substantiv neutru (Mold., virf, culme) prin contaminare cu tugui; tacalie, substantiv feminin (cioc, barbison), conform cioc (dupa Lacea, Dacor., Iii, 748, din mag. szakall). – Conform: tanc, tigau, ticni, tugui.
Creatie expresiva, conform tac, toc, tic. – Derivat tacani, verb (a pocni, a pacani, a rapai, a ciocani), conform tacani, clantani; tacaneala, substantiv feminin (lovituri cadentate; Arg., forcfeci); tacanitura (var. tacaraie), substantiv feminin (tacanit); tacanit, substantiv neutru (zornait, pocnet).
Legatura acestor cuvinte cu limba sarba:, cr. ciknuti „a fosni” (Cihac, Ii, 428; Conev 95) este indoielnica.
Țacla (var. tagla, tigla), substantiv feminin (Trans., virf de sageata; par, bat, ciomag; frigaruie de lemn) apartine aceleiasi intentii expresive, conform cioacla fata de cioc; numele i se datoreaza zgomotului de lovire produs de virf la izbirea de un obstacol.
Legatura cu limba germana Zacke, mag. csak (Cihac, Ii, 534; Scriban) nu este probabila. – Derivat intigla (var. integla, intigli), verb (a scoate virful; a infige; a intepa); intiglat, adjectiv (ascutit, infipt; picant, acerb, intepator; acut, cu ton inalt); tigla (var. ticla(u), ticlau), substantiv feminin si n. (culme, pisc), in Mold. si Trans. (dupa Philippide, Ii, 738, in legatura cu limba albaneza tsikëlë, care pare sa provina din rom.; dupa Lacea, Dacor., Iii, 747, din mag. szikla „turn”); tacalau, substantiv neutru (turma mica), a carui explicatie nu este clara; tingalau (var. tingalau, Olt. ticarau), substantiv neutru (clopotel), cu infix nazal (dupa Candrea, in legatura cu limba sarba: cingara, mag. csengo); tingani, verb (a rasuna), varianta a lui zangani; tiglean (var. tiglete, ticlete), substantiv masculin (pitigoi, Parus maior), numit asa din cauza timbrului ascutit al glasului sau (dupa Cihac, Ii, 525, din mag. cinke); toanga, substantiv feminin (Trans., clopotel); tuclau (var. ticlau), substantiv neutru (Mold., virf, culme); tuglui (var. tuclui), substantiv neutru (Mold., virf, culme) prin contaminare cu tugui; tacalie, substantiv feminin (cioc, barbison), conform cioc (dupa Lacea, Dacor., Iii, 748, din mag. szakall). – Conform: tanc, tigau, ticni, tugui.