Taică

Taică substantiv masculin (Popular)
1. Tată.
(La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc.
2. (Determinat prin „părinte” sau „popă”) Nume (de adresare) dat preotului. – Din Tată (după maică). Conform sârbo-croată t a j k o.

DEX – dicționarul explicativ

Taică masculin invariabil popular 1) (și cuvânt de adresare a copilului către tatăl său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată.
A scăpa de dracul și a da peste taică-său a ieși dintr-o încurcătură și a da peste alta (și mai mare). A trimite de la dracu la taică-său a amăgi, a înșela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvânt de adresare a celor tineri către un om mai în vârstă) Bărbat respectat și apropiat cuiva; tată. [Genitiv-dativ Taichii; Silabe Tai-] /Din tată

NODEX – noul dicționar explicativ

Taică substantiv masculin –
1. Tată. –
2. (Argou) Birlic.
Bulgară tajko, sârbă tajko, tajka (Tiktin; Conev 98).

DER – dicționarul etimologic

Taică substantiv masculin, genitiv-dativ articulat taichii/lui taica

DOOM – dicționarul ortografic