Tain
Definitie, sens si explicatie
1Tain, tainuri, substantiv neutru
1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ Suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie.
2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp.
3. Parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etcetera – Din limba turca: Tayin.
1. Portie de alimente sau de bautura care se dadea zilnic ienicerilor, ostasilor pamanteni, subalternilor, de catre domnitor sau boieri; p. gener. ratie de alimente. ♦ Suma de bani care se dadea zilnic servitorilor, echivalenta cu ratia lor alimentara. ♦ Provizie.
2. Portie de nutret care se da animalelor intr-o anumita perioada de timp.
3. Parte care ii revine cuiva in urma unei repartizari, a unei imparteli etcetera – Din limba turca: Tayin.
2Tain substantiv verifica cuvantul: aliment, cota-parte, cotitate, hrana, mancare, portie, ratie.
3Tain substantiv neutru, plural tainuri
4Tain -uri n. 1) Portie de nutret ce se da animalelor intr-o anumita perioada de timp; mertic. 2) Ratie alimentara data cuiva pentru un anumit timp in schimbul unor servicii prestate. 3) Parte care revine cuiva la impartirea sau distribuirea unui bun comun. /<turc. tayin
5Tain (-nuri), substantiv neutru – Ratie, portie. – Mr. taine, megl. tain.
Limba Turca: (arab.) tayan (seineanu, Ii, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), conform limba neogreaca: ταïνι, bulgara, limba sarba: tain. – Derivat taingiu, substantiv masculin (furier), cuvant invechit, din limba turca: tayinci.
Limba Turca: (arab.) tayan (seineanu, Ii, 345; Roesler 603; Lokotsch 1994), conform limba neogreaca: ταïνι, bulgara, limba sarba: tain. – Derivat taingiu, substantiv masculin (furier), cuvant invechit, din limba turca: tayinci.