Tâlcui

Tâlcui, tâlcuiesc, verb IV.
Tranzitiv (Popular)
1. A explica, a interpreta tâlcul unor fapte, al unor vorbe etc., a tălmăci.
2. A traduce. [Prezent indicativ și: tâlcui] – Din slavă Tlŭkovati.

DEX – dicționarul explicativ

A tâlcui tâlcuiesc tranzitiv învechit 1) (lecții, teme, fenomene, fapte) A expune într-o formă accesibilă, comentând tâlcul; a tălmăci; a explica; a lămuri. 2) rar (texte) A transpune dintr-o limbă în alta; a tălmăci; a traduce. /<slavă tlukovati

NODEX – noul dicționar explicativ

Tâlcui verb, indicativ prezent 1 singular și 3 plural tâlcuiesc, imperfect 3 singular tâlcuia; conjuncție prezent 3 singular și plural tâlcuiască

DOOM – dicționarul ortografic