Tangent -ă

Tangent, -ă, tangenți, -te, adjectiv, substantiv feminin
1. Adjectiv (Despre drepte) Care atinge o curbă într-un singur punct.
(Despre planuri) Care conține tangente (2) la toate curbele care trec printr-un punct al unei suprafețe, care atinge suprafața într-un singur punct.
2. Substantiv feminin Linie dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct.
Locuțiune adverb În (sau prin) tangentă = tangențial.
Expresie A scăpa prin tangentă = a se eschiva de la un lucru prinzând momentul potrivit; a scăpa cu greu dintr-o situație dificilă.
3. Substantiv feminin Funcție trigonometrică egală cu câtul dintre funcția sinus și funcția cosinus. – Din franceză Tangent.

DEX – dicționarul explicativ

Tangent tangentă (tangenți, tangente) (despre drepte, planuri, linii) Care atinge într-un singur punct o lunie curbă sau un plan fără a le intersecta. /<franceză tangent, germană Tangente

NODEX – noul dicționar explicativ

Tangent, -ă adjectiv (Despre drepte, planuri) Care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau altă figură geometrică, fără a o tăia. [Conform franceză tangent, latină tangens].

DN – dicționar de neologisme

Tangent, -ă I. adjectiv (despre drepte, plane) care atinge într-un singur punct o linie, o suprafață sau o altă figură geometrică, fără a o tăia.
II. substantiv feminin
1. dreaptă care atinge o curbă într-un singur punct.
2. funcție trigonometrică, câtul dintre sinus și cosinus. o (figurat) în (sau prin) tangent = tangențial. (< franceză tangent/e/, latină tangens)

MDN – marele dicționar de neologisme