Dex Definitie Explicatie, Ce Inseamna Cuvantul Tearfă

1 * Cuvantul cu diacritice: teárfă
Cuvantul fara diacritice: tearfa

Definitie: TEARFĂ, terfe, substantiv feminin (Regional) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. – Etimologie necunoscuta

2 * Cuvantul cu diacritice: teárfă
Cuvantul fara diacritice: tearfa

Definitie: TEARFĂ substantiv verifica cuvantul: cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă.

3 * Cuvantul cu diacritice: teárfă
Cuvantul fara diacritice: tearfa

Definitie: tearfă substantiv feminin, g.-d. art. terfei; plural terfe

4 * Cuvantul cu diacritice: teárfă térfe
Cuvantul fara diacritice: tearfa

Definitie: TEARFĂ terfe f. popular 1) Haină veche și zdrențuită; buleandră. 2) la plural depr. Obiecte de îmbrăcăminte. 3) fig. verifica cuvantul: TÂRFĂ. /Origine necunoscuta

5 * Cuvantul cu diacritice: teárfă -erfe
Cuvantul fara diacritice: tearfa

Definitie: tearfă (-erfe), substantiv feminin – 1. Cîrpă, zdreanță, otreapă. – 2. Sanda stricată. – 3. Femeie stricată. Creație expresivă. Aparține aceleiași rădăcini cu tărbăci „a murdări”, de unde și varianta tarbă, substantiv feminin (Mold., prostituată); probabil în loc de ta(r)vă, conform tava „tăvălindu-se”. Esre dubletul lui tîrfă, substantiv feminin (prostituată). Derivat din limba rusa trjapica „cîrpă” (Cihac, II, 405), conform otreapă, sau din limba neogreaca: τέρφος „piele” (Diculescu, Elementele, 471) nu este probabilă; după Lacea, Dacor., IV, 781-85, din mag. terh, limba slava (veche) terhŭ „încărcătură”, conform tarhat. Derivat terfar (var. Bucovina cherfariu), substantiv masculin (rudă a miresei care ajută la dus zestrea în casa viitorului soț); terfăroaie (var. terfariță), substantiv feminin (femeie din familie care ajută mireasa); terfărie, substantiv feminin (petrecere la casa mirelui), cuvinte din Trans.; terfeli (var. terveli, derveli), verb (a murdări, a mînji; a păta, a prihăni; a defăima, a discredita, a dezonora), cu sufix expresiv -li (Tiktin; Candrea; Graur, BL, VI, 146; după Scriban, Arhiva, 1912, 190, din mag. tereferelni „a trăncăni”; după Bogrea, Dacor., IV, 853, din mag. trefal „a glumi”); terfelog (var. terfeloagă, tărfălog, tîrfălog), substantiv neutru (carte fără valoare, maculator, ruptură; document foarte uzat); terfelegos, adjectiv (Mold., zdrențăros, murdar, unsuros); terfos, adjectiv (Mold., cuvant invechit, zdrențăros); terfeleală, substantiv feminin (murdărie, noroi); ștoarfă (var. ștoalfă), substantiv feminin (femeie murdară, otreapă), poate prin contaminare cu a șterge „a freca” (Iordan, BF, IV, 195); tofăi, substantiv feminin (a se bălăci, a se murdări), în Mold., cu pierderea lui r. – Conform: tohoarhă, care probabil este în relație cu aceeași rădăcină expresivă.