Țeastă

Țeastă țeste feminin popular 1) (la om și la animalele vertebrate) Totalitate a oaselor capului; craniu. 2) (la broaștele-țestoase, raci etc.).
Înveliș tare format din tegumente osoase, care protejează corpul; carapace; țest. [Genitiv-dativ Țestei] /<latină testa

NODEX – noul dicționar explicativ

Țeastă (-este), substantiv feminin –
1. Hîrcă, craniu. –
2. Carapace.
Latină tĕsta (Rew 8682), conform italiană, provensală, catalană, spaniolă testa, franceză tête. Tiktin se îndoiește că ar fi moștenit; dar apare în vorbirea populară, chiar dacă circulația lui este în prezent redusă (Alr, I, 7).
S-a păstrat mai bine sub forma țest, substantiv neutru (învechit, craniu; învechit, carapace; învechit, capitel; castron sau vas de pămînt folosit drept cuptor, se ține cald peste aluatul care se pune la copt), din latină tĕstum (Pușcariu, 1728; Rew 8686), conform aromână țest, meglenoromână țost. – Derivat țestos, adjectiv (care are carapace, încăpățînat, îndărătnic).

DER – dicționarul etimologic

Țeastă, țeste, substantiv feminin (Popular)
1. Cutie craniană, craniu, scăfârlie, hârcă; prin extensiune cap¹.
2. Carapace. – Latină Testa.

DEX – dicționarul explicativ

Țeastă substantiv feminin, genitiv-dativ articulat țestei; plural țeste

DOOM – dicționarul ortografic